La marginea Bucureștiului, în localitatea Buftea, se află una dintre cele mai importante instituții din istoria cinematografiei românești – Studiourile Cinematografice Buftea. Acestea au fost concepute în anii ’50, la inițiativa liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a dorit să creeze un adevărat „Hollywood românesc”. Se spune însă că proiectul a fost impulsionat și de dorința fiicei sale, Lica Gheorghiu, actriță și pasionată de film, care visa la o carieră în lumina reflectoarelor. De la ambițiile personale ale unui lider politic până la gloria și decăderea unei întregi industrii, povestea Studiourilor Buftea este una fascinantă și plină de contraste.

Nașterea unui colos cinematografic

Proiectul Studiourilor Buftea a fost inițiat în jurul anului 1950, într-o perioadă în care cinematografia era considerată un instrument esențial de propagandă. Gheorghiu-Dej a dorit să demonstreze că România socialistă putea construi un centru de producție cinematografică comparabil cu cele din Franța sau Italia.

În același timp, influența fiicei sale, Lica Gheorghiu, a jucat un rol important în accelerarea construcției. Lica își dorea decoruri moderne, tehnologie de ultimă generație și condiții de filmare la standarde internaționale.

Terenul ales a fost domeniul familiei Știrbei din Buftea, o zonă cu peisaje naturale spectaculoase, lacuri, păduri și suficiente spații pentru platouri exterioare. Construcția a durat aproape un deceniu și a implicat eforturi uriașe din partea statului.

În 1959, complexul era deja funcțional și includea mai multe platouri de filmare, studiouri de sunet, un laborator de developare a peliculei, ateliere de decoruri, croitorii pentru costume și chiar spații de cazare pentru echipele de filmare.

Totul a fost gândit să ofere independență totală cinematografiei românești. De la ideea de scenariu până la proiecția filmului finit, fiecare etapă se putea desfășura la Buftea. În anii ce au urmat, studiourile au devenit un reper nu doar în Europa de Est, ci și pe continent, fiind printre cele mai bine dotate din acea perioadă.

Epoca de aur a filmului românesc

Anii ’60 și ’70 au fost, fără îndoială, perioada de glorie a Studiourilor Buftea. În acești ani, zeci de filme artistice, de aventuri, istorice sau comedii au fost realizate aici. Producțiile românești începeau să fie recunoscute și peste hotare, iar Buftea devenise un centru efervescent al creației cinematografice.

Aici s-au filmat capodopere precum Pădurea spânzuraților, Răscoala, Mihai Viteazul, Dacii, Haiducii sau Columna. Decorurile impresionante, realizate cu migală de echipe de scenografi și tehnicieni români, au făcut ca filmele istorice produse la Buftea să concureze cu mari producții europene.

Pe lângă filmele de ficțiune, studiourile găzduiau și documentare, filme pentru copii, producții de televiziune și chiar coproducții internaționale. România devenise, prin Buftea, un punct important pe harta cinematografiei mondiale. Regizori precum Liviu Ciulei, Mircea Drăgan, Sergiu Nicolaescu, Lucian Pintilie, Mircea Mureșan, Dan Pița sau Mircea Daneliuc și-au început sau consolidat carierele aici.

Pe lângă regizori, Buftea a lansat și o generație de actori care aveau să devină simboluri ale filmului românesc: Amza Pellea, Florin Piersic, Margareta Pogonat, Ion Besoiu, Olga Tudorache, Ilarion Ciobanu, Sebastian Papaiani și mulți alții.

Lica Gheorghiu și ambiția de a fi vedetă

Un rol aparte în povestea Studiourilor Buftea îl are Lica Gheorghiu, fiica liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. Pasionată de actorie, Lica a fost distribuită în mai multe filme realizate la Buftea, deseori în roluri principale. Deși talentul ei era contestat de critici, nimeni nu putea ignora influența pe care o avea.

Ea a beneficiat de echipe speciale, de scenarii scrise pe măsura dorințelor ei și de o atenție deosebită din partea conducerii studiourilor. Unele filme, precum Setea sau Lupeni ’29, au fost proiecte menite să o pună în valoare. Lica era privită ca o figură de elită a cinematografiei socialiste, un simbol al „noii femei române”.

Deși mulți o considerau privilegiată, există și opinii care susțin că Lica Gheorghiu a avut meritul de a impulsiona modernizarea tehnică a studiourilor. Ea a cerut echipamente occidentale, filme color și decoruri complexe, contribuind, chiar indirect, la dezvoltarea profesională a Buftei.

Declinul și transformarea

După moartea lui Gheorghiu-Dej și consolidarea puterii lui Nicolae Ceaușescu, Studiourile Buftea și-au păstrat pentru o vreme importanța. Totuși, începând cu anii ’80, dificultățile economice, restricțiile ideologice și scăderea bugetelor au dus la un declin lent.

Filmele continuau să se realizeze, însă tehnologia începea să fie depășită, iar lipsa investițiilor se simțea. În plus, cenzura ideologică limita tot mai mult libertatea de creație. După Revoluția din 1989, studiourile au intrat într-o perioadă de tranziție dificilă. Economia de piață, lipsa fondurilor și confuzia administrativă au dus la privatizare, schimbări de denumire și perioade de inactivitate.

Pentru o vreme, o parte din spațiile studiourilor au fost abandonate sau folosite pentru alte activități. Totuși, spiritul Buftei nu a dispărut. Odată cu anii 2000, studiourile au început un proces lent de modernizare.

Renașterea Buftei în epoca modernă

Astăzi, Studiourile Buftea și-au recăpătat în mare parte strălucirea. După investiții consistente în infrastructură, platourile de filmare, laboratoarele și spațiile de producție sunt din nou funcționale. Complexul dispune de aproape 20 de platouri sonore, studiouri de filmare interioare, spații de depozitare, recuzită, costume și echipamente moderne de filmare și post-producție.

Buftea a devenit gazda unor producții internaționale de mare succes, inclusiv filme și seriale străine care au descoperit potențialul României ca locație de filmare. Tot aici se realizează emisiuni de televiziune, spoturi publicitare și producții video complexe.

De asemenea, studiourile au fost redeschise publicului larg, fiind organizate tururi pentru cei care vor să descopere „culisele” industriei cinematografice. În prezent, Buftea nu este doar un loc al amintirilor, ci și un spațiu viu, unde se scrie o nouă pagină a cinematografiei românești.

Moștenirea unui vis comunist

Studiourile Buftea rămân, în esență, o creație a ambiției politice și a pasiunii pentru film. Gheorghiu-Dej a dorit să construiască un monument al puterii culturale a regimului, iar fiica sa, Lica, a oferit motivația personală pentru ca acest vis să devină realitate.

De-a lungul deceniilor, Buftea a fost martora istoriei: de la entuziasmul pionierilor filmului românesc la propaganda epocii comuniste, de la decăderea economică a anilor ’80 la renașterea modernă a industriei cinematografice.

Astăzi, studiourile reprezintă un simbol al rezistenței culturale și al renașterii artistice. Ele nu mai sunt doar un loc de filmare, ci un spațiu al memoriei colective, al pasiunii pentru artă și al continuității.

Istoria Buftei este, în final, istoria cinematografiei românești însăși: o poveste despre ambiție, sacrificiu, talent și supraviețuire. În ciuda transformărilor, Buftea rămâne „Hollywoodul românesc”, locul unde s-au născut vise, s-au creat eroi și s-a scris istoria vizuală a unei țări întregi.

Citește și: Palatul Stirbei – cel mai vast domeniu pentru evenimente, din România, cu o istorie de peste 150 de ani