Între Piața Dorobanților și Piața Victoriei există un București diferit de orașul aglomerat al marilor bulevarde. Străzile sunt mai liniștite, casele sunt retrase în spatele unor grădini mici, iar fațadele trec de la stilul neoromânesc la Art Deco, modernism sau eclectism francez.

Zona este cunoscută astăzi sub numele de Dorobanți–Capitale, însă o parte importantă a acesteia s-a dezvoltat în jurul Parcelării Filipescu, una dintre cele mai ambițioase inițiative imobiliare private ale Bucureștiului de la începutul secolului XX.

Aici au construit case politicieni, industriași, militari, diplomați și membri ai marilor familii bucureștene. Pentru proiectarea lor au fost angajați unii dintre cei mai importanți arhitecți români ai epocii. Rezultatul este un cartier care și-a păstrat, în bună măsură, caracterul elegant și aerul de zonă rezidențială exclusivistă.

De la terenuri agricole și fabrici la unul dintre cele mai elegante cartiere

La sfârșitul secolului al XIX-lea, zona în care se află astăzi Dorobanți nu semăna deloc cu actualul cartier de vile. Era situată la marginea Bucureștiului și cuprindea proprietăți întinse, grădini, plantații de viță-de-vie și activități industriale.

Planurile realizate între 1895 și 1899 indicau aici Moara Stancovici, o fabrică de frânghii, fabrica de cărămidă a lui Cerchezi, terenuri agricole și marile reședințe ale familiilor Filipescu și Minculescu.

Transformarea a început într-o perioadă în care Bucureștiul se extindea spre nord. Șoseaua Jianu, actualul Bulevard al Aviatorilor, fusese modernizată, iar apropierea de Șoseaua Kiseleff și de grădinile publice făcea zona tot mai atractivă pentru construirea unor reședințe.

Parcelarea de vile a fost inițiată de Alexandru I. Filipescu în 1910 și realizată în anii 1912–1913. Ordinul Arhitecților din România o descrie drept cea mai importantă inițiativă privată antebelică prin care orașul s-a extins spre nord. (OAR)

Terenul aparținuse familiei Filipescu, care avea aici o reședință de vară și o grădină întinsă. Ultimul proprietar a hotărât transformarea moșiei într-un cartier de vile inspirat de modelele rezidențiale întâlnite în alte orașe europene. (Arhitectura 1906)

Ce înseamnă, de fapt, Parcelarea Filipescu

O parcelare reprezintă împărțirea organizată a unui teren mare în loturi destinate construcțiilor, însoțită de trasarea străzilor și de stabilirea unor reguli urbanistice. Parcelarea Filipescu nu a apărut, așadar, prin construirea întâmplătoare a mai multor case, ci în urma unui plan coerent.

Loturile erau generoase, iar viitorii proprietari trebuiau să respecte condiții stricte. Casele urmau să fie izolate, retrase într-un mod relativ uniform față de stradă și înconjurate de grădini. Înălțimea construcțiilor era limitată, iar cornișa nu putea depăși 14 metri. După finalizarea parcelării, străzile au fost plantate cu arțari, platani, ulmi și tuia.

Regulile au creat un ansamblu echilibrat, chiar dacă fiecare proprietar și-a dorit o casă diferită. Clădirile nu formează fronturi compacte, asemenea celor din centrul vechi, ci lasă spațiu între ele, păstrând grădini, arbori și perspective asupra fațadelor.

Trebuie făcută însă o diferență între Parcelarea Filipescu și întreaga zonă numită astăzi Dorobanți–Capitale. În același perimetru au fost realizate mai multe parcelări: Filipescu, Bonaparte–Mora, Dorobanți 1, Dorobanți 2, precum și parcelări destinate unor funcționari sau unor categorii profesionale.

Primăria Capitalei le enumeră separat în lista zonelor construite protejate: Parcelarea Filipescu este zona nr. 48, Bonaparte–Mora este zona nr. 49, iar Dorobanți 1 și Dorobanți 2 figurează la pozițiile 54 și 55. (PMB.ro)

Prin urmare, denumirea „Parcelarea Filipescu” este folosită uneori, în vorbirea curentă, pentru un teritoriu mai întins decât parcelarea istorică propriu-zisă.

Cartierul în care străzile poartă nume de capitale

Una dintre particularitățile zonei este concentrarea străzilor cu nume geografice: Paris, Roma, Londra, Madrid, Atena, Oslo, Washington, Ankara, Rabat sau Berna.

Nu toate sunt capitale europene, așa cum se afirmă uneori. Washington, Ankara și Rabat trimit către Statele Unite, Turcia și Maroc. Împreună, aceste denumiri au creat însă imaginea cosmopolită a cartierului cunoscut astăzi drept „Capitale”.

Nici toate străzile nu aparțin strict Parcelării Filipescu. Unele traversează sau mărginesc parcelările învecinate, dezvoltate în etape diferite. Spre exemplu, actuala Stradă Paris exista inițial sub forma uneia dintre aleile Parcelării Blank și a fost ulterior prelungită spre Piața Victoriei. (Arhitectura 1906)

O altă zonă importantă a fost Parcelarea Dorobanți, realizată între 1916 și 1927 de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine. Aici au apărut străzile Braziliei, Lisabona, Washington și Bruxelles, denumite în legătură cu aliații României din timpul Primului Război Mondial.

Deși dezvoltările au avut istorii și beneficiari diferiți, ele s-au unit în timp într-un cartier perceput astăzi ca o singură zonă rezidențială.

Case proiectate de marii arhitecți ai României

Prestigiul Parcelării Filipescu nu a fost dat doar de proprietari, ci și de arhitecții angajați să le proiecteze reședințele. Printre numele legate de zonă se află Grigore Cerchez, Ion D. Berindey, Petre Antonescu, Paul Smărăndescu, State Ciortan, Arghir Culina, Duiliu Marcu, Gheorghe Simotta, Octav Doicescu, Horia Creangă și Tiberiu Niga.

Pe Aleea Alexandru se păstrează una dintre cele mai valoroase concentrări de arhitectură rezidențială din București. Gheorghe Simotta a proiectat mai multe locuințe în această zonă, iar printre celelalte clădiri cunoscute se numără casa lui Haralamb Fundățianu, realizată de Paul Smărăndescu, și casa inginerului A. Bunescu, semnată de Horia Creangă.

Pe Strada Rabat se află casa inginerului Constantin Bușilă, proiectată de Duiliu Marcu, precum și o locuință realizată de arhitectul Jean Monda și inginerul Emil Prager.

Clădirile nu urmează un singur stil. Cercetarea publicată cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România identifică aici exemple de eclectism francez, neoclasicism, stil neoromânesc, modernism cubist, Art Deco și chiar influențe maure. 

Această diversitate transformă o plimbare prin cartier într-o adevărată expoziție de arhitectură în aer liber. Unele case sunt bogat decorate, cu coloane, logii și feronerii, în timp ce altele au volume geometrice simple și fațade aproape lipsite de ornamente.

De ce a devenit „cartierul oamenilor bogați”

Parcelarea Filipescu a fost concepută încă de la început pentru proprietari cu resurse financiare importante. Loturile mari, regulile de construire și costurile proiectelor realizate de arhitecți consacrați făceau ca zona să nu fie accesibilă unei familii obișnuite.

Studiile istorice arată că aici au locuit sau au deținut proprietăți personalități ale vieții politice, militare, diplomatice, culturale, industriale și financiare. Ordinul Arhitecților din România descrie parcelarea drept o inițiativă care a reunit unele dintre cele mai importante nume ale societății antebelice și interbelice. 

ARCEN prezintă traseul dintre Piața Dorobanților și Piața Victoriei drept o explorare a celui mai elegant și bogat cartier al Bucureștiului interbelic, cunoscut în epocă drept „cartierul oamenilor bogați”. 

După 1948, o parte dintre imobile au fost naționalizate, iar în zonă s-au instalat reprezentanți ai noului regim. Unele case au devenit sedii instituționale, reședințe oficiale, ambasade sau institute culturale, în timp ce altele au rămas locuințe.

O zonă protejată, dar nu ferită de presiunea imobiliară

Parcelarea Filipescu este astăzi inclusă în Zona Construită Protejată nr. 48. Statutul urmărește conservarea valorilor arhitecturale și urbanistice: caracterul predominant rezidențial, regimul redus de înălțime, retragerile, grădinile și relația dintre clădiri și stradă. 

Protecția nu înseamnă însă că toate clădirile se află într-o stare bună sau că zona a rămas complet neschimbată. Unele proprietăți au fost modificate, extinse sau înlocuite, iar traficul, parcările și presiunea investițiilor imobiliare afectează imaginea cartierului.

Cu toate acestea, traseul urban inițial și o parte importantă a fondului construit s-au păstrat. Vilele retrase de la stradă, arborii maturi și scuarurile permit încă înțelegerea ideii care a stat la baza parcelării: locuințe elegante, așezate într-un cartier verde și ordonat, după modele europene.

Cum poate fi descoperită Parcelarea Filipescu la pas

O plimbare poate începe în Piața Dorobanților, din dreptul Străzii Andrei Mureșanu, și poate continua pe străzile din jurul Pieței Alexandru Lahovari, Aleea Alexandru, Paris, Londra, Roma și Rabat. Traseul poate fi încheiat în Piața Victoriei, lângă Vila Oromolu.

ARCEN folosește un traseu asemănător pentru tururile sale culturale dedicate parcelărilor Filipescu și Bonaparte, între casa lui Jeni Acterian și Vila Oromolu.

Zona merită parcursă fără grabă. Multe dintre elementele importante sunt detalii ușor de ratat: un bovindou, o intrare sculptată, o fereastră Art Deco, un gard vechi din fier forjat sau semnătura arhitectului păstrată pe fațadă.

Parcelarea Filipescu nu este doar o adresă asociată cu luxul bucureștean. Este rezultatul unei operațiuni urbanistice planificate în urmă cu peste un secol, când periferia de atunci a orașului a fost transformată într-un cartier modern, cosmopolit și verde. Casele sale spun astăzi povestea celor care au construit și au locuit în Bucureștiul antebelic și interbelic, dar și povestea unui oraș care încerca să se apropie de marile capitale europene.

Sursa foto: Arhitectura 1906