La câțiva pași de Guvern, pe Bulevardul Aviatorilor nr. 8, o vilă interbelică apare în fața unei clădiri contemporane cu fațadă curbată din sticlă. Contrastul este puternic, dar nu întâmplător: construcția modernă a fost proiectată astfel încât casa veche să rămână în prim-plan.

Este Vila Oromolu, una dintre clădirile de patrimoniu ale Bucureștiului care au supraviețuit unor transformări dramatice. A fost afectată de bombardamentele din 1944, modificată după război, trecută în proprietatea statului, retrocedată și lăsată să se degradeze. În 2009 a fost cuprinsă de un incendiu, însă zidăria a rezistat.

După o restaurare complexă, vila a fost integrată într-un ansamblu cu birouri, cafenele și o piațetă deschisă către oraș. Astăzi, alăturarea dintre casa istorică și volumul din sticlă este unul dintre cele mai recognoscibile exemple bucureștene de dialog între patrimoniu și arhitectura contemporană.

O casă construită pentru un fost guvernator al Băncii Naționale

Vila a fost ridicată în perioada 1926–1927 pentru Mihail Oromolu, jurist, om politic și guvernator al Băncii Naționale a României între 1922 și 1926. Proiectul i-a fost încredințat arhitectului Petre Antonescu, unul dintre cele mai importante nume ale arhitecturii românești din prima jumătate a secolului XX. Clădirea este monument istoric de categoria B, cu codul B-II-m-B-18032. (Bienala Națională de Arhitectură)

Deși a fost construită pentru Oromolu, casa nu ar fi fost folosită în principal ca locuință. Arhitectul Dorin Ștefan, care a coordonat restaurarea modernă, a explicat că imobilul avea încă de la început un caracter reprezentativ și găzduia întâlniri și evenimente. Până în 1947, aici ar fi funcționat Asociația de Prietenie Româno-Americană.

Amplasarea contribuia la această funcție. Vila se afla într-o zonă care devenea, în perioada interbelică, unul dintre noile cartiere elegante ale Capitalei, aproape de marile bulevarde, reședințe și instituții publice dezvoltate în nordul orașului.

A fost proiectată de arhitectul Arcului de Triumf

Petre Antonescu nu este legat doar de Vila Oromolu. El a proiectat sau a participat la realizarea unora dintre cele mai cunoscute clădiri monumentale ale României: Arcul de Triumf, Palatul Crețulescu, sediul fostului Minister al Lucrărilor Publice – actuala Primărie a Capitalei –, Facultatea de Drept, Banca Marmorosch Blank și Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. Revista „Arhitectura” îl descrie drept una dintre personalitățile dominante ale proiectării românești din prima jumătate a secolului XX și un important promotor al stilului neoromânesc. (Arhitectura 1906)

În cazul Casei Oromolu, arhitectura nu urmează însă o singură formulă. Fațada reunește influențe eclectice, neoclasice, Art Deco și Art Nouveau, echilibrate prin proporții și decorații atent controlate. Dorin Ștefan a remarcat în mod special eleganța fațadei dinspre Bulevardul Aviatorilor și brâul decorativ care îi împarte compoziția.

Vila avea inițial o mansardă și un acoperiș mai elaborat decât cel care poate fi văzut în prezent. O parte importantă a volumului original avea însă să dispară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Bombardamentele din 1944 au distrus o parte a casei

În timpul bombardamentelor din 1944, partea nordică a clădirii a fost grav afectată. Intervențiile realizate în anii ’50 nu au reconstituit fidel proiectul lui Petre Antonescu: mansarda nu a mai fost refăcută, iar acoperișul a fost simplificat.

Când a început restaurarea contemporană, arhitecții și Comisia Monumentelor au decis să nu încerce o revenire ipotetică la imaginea din 1927. Documentația și informațiile despre forma inițială nu erau suficiente, iar o reconstrucție aproximativă ar fi riscat să creeze un fals istoric. A fost păstrată, în esență, imaginea dobândită după intervențiile postbelice.

În timpul lucrărilor a fost descoperită și o terasă ascunsă în zona podului. Soluția finală a lăsat terasa deschisă către Bulevardul Aviatorilor și a pus în valoare aticul, decorațiile și elementele sculpturale care ar fi rămas altfel ascunse sub acoperiș.

După instaurarea regimului comunist, vila a trecut în administrarea statului. Sursa de referință indică anul 1956 pentru această schimbare. În 1994, clădirea a fost retrocedată moștenitorilor, după care a trecut prin mai multe vânzări și a intrat într-o perioadă prelungită de degradare.

Incendiul nu a distrus-o din temelii

În 2009, Vila Oromolu a fost cuprinsă de un incendiu. Cauza nu a fost clarificată public, iar în jurul episodului au circulat mai multe versiuni. Cert este că imobilul, deja neîngrijit și ocupat temporar de persoane fără adăpost, a fost grav afectat.

Casa nu a ars însă din temelii, așa cum s-ar putea înțelege din unele relatări. Fiind construită din cărămidă, structura principală a rămas în picioare. Focul a distrus tâmplăria, geamurile, ușile și porțiuni din acoperiș, iar fumul a înnegrit aproape complet pereții.

Această diferență este importantă pentru povestea restaurării. Arhitecții nu au reconstruit o replică pe un teren gol, ci au lucrat cu o clădire istorică mutilată, afumată și instabilă, dar care încă păstra suficientă substanță originală pentru a putea fi salvată.

Urmele incendiului nu au fost eliminate complet. Restauratorii au ales să păstreze, în anumite zone, o urmă discretă a arsurii, tratată ca o cicatrice a clădirii. Dorin Ștefan a comparat intervenția cu îngrijirea unei răni în care trecutul rămâne vizibil, fără să domine imaginea finală.

Restaurarea a durat cinci ani și a costat milioane de euro

Proprietatea a ajuns la grupul NEPI Rockcastle în cadrul unei tranzacții legate de datoriile fostului proprietar. Proiectul de restaurare și de integrare într-un ansamblu nou a fost realizat de biroul arhitectului Dorin Ștefan.

Potrivit declarațiilor managerului proiectului, restaurarea vilei a costat aproximativ 2,8 milioane de euro. Întregul proces a durat cinci ani, dintre care aproximativ trei au fost necesari pentru obținerea avizelor și autorizațiilor.

Problemele nu au fost doar administrative. Casa nu avea o fundație corespunzătoare standardelor moderne și a trebuit subzidită pe întregul perimetru. Echipele au realizat săpături de aproximativ doi metri în subsol pentru a ajunge la nivelul necesar consolidării.

Proiectul de reabilitare a fost prezentat în cadrul Bienalei Naționale de Arhitectură din 2018, iar ansamblul „Oromolu Office”, realizat de DSBA, s-a aflat printre proiectele nominalizate la Premiul Uniunii Europene pentru Arhitectură Contemporană – Mies van der Rohe 2019. (Bienala Națională de Arhitectură)

Cum a fost așezată o clădire din sticlă lângă monument

Noua construcție nu a fost proiectată ca un turn amplasat în spatele vilei, ci ca un volum redus ca înălțime, cu parter și trei etaje. Fațada curbată din sticlă înconjoară parțial casa istorică, fără să o acopere dinspre Piața Victoriei. Uniunea Arhitecților din România descrie soluția drept un dialog între monumentul clasat și o „retro-cortină” contemporană. 

Dorin Ștefan a numit spațiul rezultat între cele două clădiri un „cotlon urban”. Ideea a fost de a transforma fostele curți și grădini, devenite între timp spații nefolosite, într-o piațetă accesibilă. Parterul construcției contemporane a fost rezervat mai multor spații publice și cafenele, în locul unui singur local mare.

În loc să concureze prin ornamente cu Vila Oromolu, clădirea nouă folosește transparența, reflexia și liniile curbe. În anumite momente ale zilei, fațada din sticlă reflectă vila și vegetația, astfel încât casa veche apare simultan în fața și în interiorul imaginii moderne.

Această intervenție nu încearcă să facă noul edificiu să pară vechi. Cele două construcții își păstrează epoca și materialele: zidărie și decorație istorică în cazul vilei, sticlă și structură contemporană în cazul corpului de birouri.

Vila Oromolu are astăzi o funcție nouă

După restaurare, casa a fost integrată în ansamblul de birouri Aviatorilor 8, alături de spații comerciale și de alimentație publică. Piațeta dintre clădiri a redeschis către oraș o parte a terenului care fusese mult timp degradată și folosită pentru parcări improvizate. 

Vila nu mai îndeplinește funcția de reprezentare pe care Mihail Oromolu o gândise în urmă cu aproape un secol, dar nici nu a fost transformată într-un obiect izolat, admirat doar de la distanță. Ea face parte dintr-un ansamblu activ, folosit zilnic, chiar dacă accesul în anumite spații interioare depinde de funcțiunea și programul acestora.

Povestea sa este neobișnuită pentru București. Multe clădiri istorice ajunse pe terenuri valoroase au rămas abandonate sau au fost lăsate să se degradeze. Vila Oromolu a trecut prin bombardament, intervenții postbelice, naționalizare, retrocedare, incendiu și ani de ruină, dar a rămas în picioare.

Astăzi, casa proiectată de arhitectul Arcului de Triumf nu este doar o urmă a Bucureștiului interbelic. Este și un exemplu despre cum un monument poate primi o funcție contemporană fără să fie ascuns, imitat sau transformat într-un simplu decor pentru o investiție nouă.