Când viața bate filmul: Sanda Țăranu a renunțat la chimie ca să fie actriță, dar a ajuns cea mai cunoscută voce a Teleenciclopediei

By Bucharest Team
- Articole
În 2025 s-au împlinit 60 de ani de la lansarea Teleenciclopediei, emisiune devenită un reper cultural pentru generații întregi de români. Este cea mai longevivă producție din istoria televiziunii românești, iar succesul său este strâns legat de o voce inconfundabilă, cea a inegalabilei Sandei Țăranu. Cariera vedetei pare desprinsă dintr-un scenariu de film, cu visuri schimbate, decizii neașteptate și o poveste de viață care a fascinat milioane de telespectatori. De la dorința de a deveni actriță la alegerea de a se dedica televiziunii, drumul parcurs de Sanda Țăranu este un exemplu de perseverență, eleganță și autenticitate.
De la chimie la actorie și apoi la televiziune
În tinerețe, Sanda Țăranu își dorea cu ardoare să urmeze o carieră artistică. Visul ei era să devină actriță, să urce pe scenă și să joace în fața publicului. A început prin a urma cursurile Facultății de Chimie, dar și-a dat seama rapid că inima o poartă în altă direcție. A avut curajul să renunțe la drumul sigur și să se dedice vocației care o atrăgea.
Intrarea în televiziune a avut loc în 1963, într-o perioadă în care Televiziunea Română era singura fereastră către lume pentru milioane de români. Cu grație și naturalețe, Sanda Țăranu s-a remarcat imediat prin eleganța prezenței sale și prin vocea caldă, care cucerea fără efort.
În cei 35 de ani de carieră, a prezentat telejurnale, festivaluri, spectacole de varietăți și programe speciale, devenind una dintre cele mai apreciate crainice ale epocii.
Dar momentul care a consacrat-o cu adevărat a fost asocierea cu Teleenciclopedia. Din 1965, vocea sa a însoțit documentarele difuzate săptămânal, transformându-se într-un reper de calm și echilibru pentru telespectatori. Mulți români mărturiseau că ascultând-o simțeau cum li se risipeau grijile sau durerile de cap, un efect aproape terapeutic al tonalității sale echilibrate și calde.
Sanda Țăranu, o voce de încredere pentru români
Succesul său nu s-a datorat doar profesionalismului, ci și empatiei. Pentru mulți telespectatori, Sanda Țăranu a devenit un confident discret. Mai ales femeile îi scriau scrisori lungi, în care își împărtășeau frământările, bucuriile sau durerile.
Deși nu înțelegea pe deplin motivul acestei apropieri, Sanda a interpretat fenomenul ca pe o dovadă de încredere. „Nu cred că mă iubeau, este mult spus. Eu cred că ei, nu știu cum, nu știu de ce, aveau încredere în mine”, mărturisea ea cu sinceritate.
Această încredere a transformat-o într-un simbol al empatiei și echilibrului. Într-o vreme în care televiziunea era singura sursă de informație și divertisment, prezența ei aducea liniște și stabilitate. Nu era doar un chip de pe ecran, ci o prezență care inspira siguranță și rafinament.
Tenorul Nicolae Țăranu, marea sa iubire
Dincolo de carieră, viața personală a Sandei Țăranu a fost la fel de impresionantă. La doar 17 ani, în vacanța de vară petrecută pe litoralul românesc, și-a întâlnit marea iubire: tenorul Nicolae Țăranu.
A fost un moment care a schimbat cursul vieții sale. „Mi-a povestit mai târziu că atunci când m-a văzut a zis: Gata, aici rămân!”, povestea Sanda Țăranu cu emoție.
Cei doi au rămas împreună timp de 56 de ani, construind o relație bazată nu doar pe iubire, ci și pe respect și empatie. Diva sublinia mereu că respectul reciproc este fundamentul oricărei legături durabile:
„Dragostea nu e suficientă, este foarte mare nevoie de respect. Să-i respecți celuilalt tabieturile, liniștea, cariera.”
Stabilitatea și echilibrul acestei relații au reprezentat un refugiu în fața presiunilor profesionale. Au împărtășit împreună bucuria de a întemeia o familie și de a construi o viață comună plină de armonie. Într-o lume în care relațiile se destramă adesea, povestea lor rămâne un exemplu de devotament și statornicie.
Când a avut loc ruptura de televiziune
Cariera Sandei Țăranu s-a încheiat brusc și dureros. După mai bine de trei decenii la TVR, a fost nevoită să plece în urma unui episod controversat. Realizatoare a emisiunii Un zâmbet pentru vârsta a treia, a avut curajul să-l invite pe poetul Adrian Păunescu. Decizia nu a fost pe placul conducerii instituției, care a decis să o retragă.
„Am fost într-un fel dată afară. Ei m-au retras pentru că l-am invitat pe Adrian Păunescu”, mărturisea cu tristețe. A fost unul dintre cele mai grele momente din viața ei, un final nedrept pentru o carieră excepțională.
Totuși, chiar și în acele clipe, Sanda a rămas demnă și a ales să creadă în ideea că „orice rău e spre bine”. A demonstrat încă o dată că puterea de a trece peste obstacole și de a privi înainte este esențială.
Moștenirea unei voci inconfundabile
Astăzi, la decenii de la apogeul carierei sale, numele Sandei Țăranu continuă să fie sinonim cu eleganța și profesionalismul. Pentru generațiile care au crescut înainte de 1989, ea rămâne chipul calm și echilibrat al Televiziunii Române. Pentru cei mai tineri, este vocea caldă care a însoțit Teleenciclopedia, o emisiune ce a format curiozitatea și cultura multora.
Sanda Țăranu a fost mai mult decât o crainică: a fost un simbol al bunului-simț și al rafinamentului. Într-o epocă în care imaginea publică era controlată și construită pe aparențe, ea a cucerit prin autenticitate.
Renunțând la chimie pentru un vis artistic, a descoperit o altă scenă – cea a televiziunii – pe care a jucat, timp de decenii, un rol unic. Chiar dacă nu a devenit actriță pe scenele teatrelor, a rămas în memoria românilor drept o prezență rafinată, o voce calmă și un reper de demnitate.
Povestea Sandei Țăranu este una despre curajul de a alege alt drum, despre puterea de a construi o carieră de succes dintr-o vocație descoperită pe parcurs și despre echilibrul dintre viața personală și cea profesională. Într-un fel, viața ei chiar „bate filmul”, prin modul în care a îmbinat iubirea, profesia și demnitatea.
Teleenciclopedia a împlinit 60 de ani în 2025, dar vocea care a marcat decenii de difuzare rămâne la fel de vie în memoria colectivă. Sanda Țăranu nu a fost doar crainica unei epoci, ci o parte din sufletul televiziunii românești. Iar moștenirea ei nu este doar una profesională, ci și una umană – lecția de autenticitate și eleganță pe care a oferit-o tuturor.