Petrache Poenaru rămâne unul dintre cei mai importanți intelectuali și inovatori ai secolului al XIX-lea din România. Numele său este asociat cu numeroase realizări în educație, știință și cultură, iar în București mai multe clădiri și stații de metrou îi poartă astăzi amprenta, pentru a comemora contribuțiile sale. Fosta stație de metrou Semănătoarea a fost redenumită Petrache Poenaru în 2009, ca parte a unei campanii de adaptare a denumirilor stațiilor la realitățile urbane și culturale actuale.

Formarea și studiile lui Petrache Poenaru

Petrache Poenaru s-a născut pe 10 ianuarie 1799 în comuna Benești, județul Vâlcea, într-o familie veche de boieri. A început studiile la o școală din Craiova, continuând apoi la Colegiul Național Sf. Sava din București. Dorința sa de a se perfecționa l-a determinat să studieze și în străinătate, în Austria, Franța și Marea Britanie, unde s-a documentat practic în fabrici și ferme agricole. Potrivit istoricului George Potra, Poenaru a fost primul român care a călătorit cu trenul, la inaugurarea liniei Liverpool-Manchester în 1830, remarcând tehnologia avansată a epocii.

În tinerețe, a fost elevul lui Gheorghe Lazăr, fondatorul învățământului superior din Țara Românească, devenind ulterior profesor și coleg al maestrului său. De asemenea, a fost secretar personal al lui Tudor Vladimirescu, implicându-se activ în mișcarea revoluționară de la 1821. În această perioadă, Poenaru a lansat primul ziar pentru armata lui Vladimirescu, susținând prin propagandă ideile revoluționare.

Inventatorul stiloului cu rezervor

Una dintre cele mai cunoscute realizări ale lui Petrache Poenaru este inventarea stiloului cu rezervor, denumit de autor „condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”. La 28 de ani, Poenaru a obținut brevetul de invenție în Franța pe 25 mai 1827, primul brevet românesc din istorie. Invenția sa a fost ulterior brevetată și la Viena și a stat la baza dezvoltării ulterioare a stiloului modern. Scriitorul Al. I. Odobescu menționa în revista „Univers ingineresc” că această realizare a fost un exemplu de inovație și recunoaștere internațională pentru un român din acea perioadă.

Pe lângă stilou, Poenaru a fost implicat în numeroase proiecte tehnice și educaționale, cum ar fi traducerea și introducerea primelor cursuri de Geometrie și Algebră în limba română și înființarea unor clase cu profil ingineresc.

Contribuțiile în învățământ și cultură

Întors în țară, în 1832, Petrache Poenaru a fost numit director al Eforiei Școalelor Naționale, echivalentul unui ministru al învățământului de astăzi. În această poziție, a înființat școli primare pentru copii săraci și biblioteci școlare, cea mai mare fiind la Colegiul Sf. Sava, cu aproximativ 10.000 de volume. El a încurajat profesorii să scrie manuale și a publicat dicționare, hărți și manuale traduse din franceză.

Poenaru a fost și inițiatorul primei expoziții de desen și pictură din București și a contribuit la fondarea Școlii de agricultură și a fermei model de la Pantelimon. Această inițiativă a avut sprijinul banului Mihail Ghica și a fost crucială pentru dezvoltarea agriculturii românești, chiar dacă s-a confruntat cu opoziția boierimii retrograde. La 12 ianuarie 1835, Societatea de Agricultură a ales conducerea care a sprijinit crearea școlii, unde s-au testat utilaje agricole moderne, inclusiv o treierătoare construită la București.

Implicarea în politică și modernizarea statului

Pe lângă activitatea educațională, Poenaru a participat la Revoluția de la 1848 și a făcut parte din Comisia pentru eliberarea robilor țigani. A fost mason și apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, fiind implicat în proiecte de modernizare a infrastructurii și economiei românești. Printre realizările sale se numără înființarea Școlii de Drumuri și Poduri, actuala Universitate Tehnică din București, organizarea primelor observații meteorologice sistematice și introducerea sistemului metric zecimal.

De asemenea, Poenaru a contribuit la construcția de utilități edilitare, cum ar fi primul pod peste Olt, și a sprijinit mecanizarea agriculturii prin achiziționarea de utilaje moderne, cum ar fi un vas de dragare pentru Dâmbovița. În plan cultural, a fost implicat în fondarea primului ziar de propagandă și în crearea steagului tricolor, care a înlocuit steagul alb-albastru al pandurilor, devenind simbolul național al României moderne.

Moștenirea și omagiile contemporane

În București, mai multe locuri și clădiri îi poartă numele, inclusiv stația de metrou Petrache Poenaru și Școala „Petrache Poenaru” din sectorul 5. În Vâlcea, Liceul Tehnologic din Bălcești îi amintește de contribuțiile sale, iar Conacul Otetelișanu găzduiește proiecte artistice și rezidențe creative sub egida Fundației Domeniul Otetelișanu. Anul trecut, edilul orașului Bălcești a propus înființarea unui Muzeu al Uneltelor de Scris, în memoria inventatorului primului stilou.

Petrache Poenaru a fost și autor al primului proiect de lege pentru introducerea sistemului metric zecimal și a înființat școlile publice sătești, care la Revoluția de la 1848 erau peste 2.200 în Muntenia. Opera sa a avut efecte durabile asupra educației, culturii și infrastructurii tehnice românești, iar contribuțiile sale sunt celebrate și astăzi, fiind un simbol al inovației, al educației și al modernizării României.

În concluzie, Petrache Poenaru rămâne un model de erudiție, ingeniozitate și implicare civică, iar omagiile care îi sunt aduse prin denumirea unor școli, clădiri și stații de metrou nu sunt doar simbolice, ci reflectă impactul real al activității sale asupra dezvoltării României moderne