Bucureștiul a fost, cu mult înainte să fie numit un oraș al expaților, o capitală multietnică. De-a lungul secolelor, aici au trăit români, greci, armeni, evrei, germani, maghiari, bulgari, italieni, ruși, albanezi, turci, tătari și multe alte comunități care au influențat comerțul, arhitectura, gastronomia, educația și viața culturală a orașului.

Potrivit materialului publicat de Bucureștii Vechi și Noi, istoria Capitalei nu poate fi înțeleasă complet fără aceste comunități. Bucureștiul nu a fost doar centrul politic al românilor, ci și un loc de întâlnire între Balcani, Europa Centrală, Orient și Occident.

Bucureștiul, oraș deschis negustorilor, refugiaților și meseriașilor

Primele valuri importante de străini au venit în București din motive comerciale, religioase sau politice. Negustori din Brașov, Constantinopol, Liov sau Ragusa ajungeau aici pentru schimburi economice, iar unii dintre ei au rămas și au pus bazele unor comunități stabile.

După cucerirea Bulgariei și a unei mari părți din Peninsula Balcanică de către otomani, în Țările Române au ajuns numeroși refugiați. Bulgari, greci, albanezi, armeni, evrei și alți locuitori ai spațiului balcanic s-au stabilit în târguri, pe moșii sau în capitală, aducând cu ei meserii, obiceiuri, limbi și rețele comerciale.

Bucureștiul avea nevoie de acești oameni. Domnitorii și boierii căutau negustori, grădinari, vizitii, hangii, spițeri, meșteșugari, apoi, în secolul al XIX-lea, fotografi, muzicieni, tipografi, medici, profesori și ingineri. Modernizarea orașului nu poate fi separată de contribuția acestor comunități.

Grecii, armenii, evreii și bulgarii, comunități vizibile în oraș

În epoca fanariotă, influența greacă a devenit foarte puternică. La București au venit clerici, profesori, negustori și oameni legați de administrația fanariotă. Limba greacă era prezentă în educație, cultură și în mediile înalte ale societății.

Armenii au fost una dintre comunitățile vechi ale orașului, cunoscuți mai ales pentru activitățile comerciale. În timp, și-au construit biserică, bibliotecă, muzeu și instituții proprii, semn că nu erau doar o prezență economică, ci și una culturală.

Evreii au avut un rol major în comerț, credit, reprezentanțe, manufactură și servicii. În perioada interbelică, comunitatea evreiască era una dintre cele mai importante din București, cu sinagogi, temple, școli, spitale, organizații de binefacere, presă și societăți sportive.

Bulgarii, rușii, albanezii și alte comunități ortodoxe s-au integrat mai ușor în societatea locală, dar multe au păstrat și lăcașuri de cult proprii, școli sau forme de organizare comunitară.

Germanii, maghiarii și italienii au marcat modernizarea Bucureștiului

După 1848, Bucureștiul a atras tot mai mulți germani, austrieci, francezi, belgieni, elvețieni, italieni și maghiari. Mulți erau meseriași, muncitori calificați, profesori, artiști, medici, farmaciști sau comercianți.

Germanii erau prezenți mai ales în industrie, comerț, bănci și profesii tehnice. Comunitatea lor avea biserică evanghelică, școli, societăți culturale și sportive. Maghiarii erau numeroși în construcții, industrie și servicii, iar italienii au devenit cunoscuți mai ales ca pietrari și constructori, mulți veniți odată cu lucrările de infrastructură din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Aceste comunități au contribuit direct la transformarea Bucureștiului într-o capitală modernă. Ele au fost implicate în ridicarea clădirilor, dezvoltarea serviciilor urbane, comerț, educație, medicină și viață culturală.

Bucureștiul interbelic, un oraș cu instituții ale minorităților

În perioada interbelică, multiculturalitatea Bucureștiului era vizibilă în oraș. Existau școli confesionale, licee grecești, bulgare, evreiești, catolice, instituții germane, asociații franceze, gazete în limbi străine, cluburi sportive și numeroase lăcașuri de cult.

În 1912, Bucureștiul avea peste 341.000 de locuitori. Datele citate în materialul Bucureștii Vechi și Noi indică peste 39.000 de evrei, peste 28.000 de maghiari, peste 7.000 de turci, peste 3.000 de germani, dar și bulgari, ruși și alte naționalități.

În 1930, Capitala ajunsese la peste 631.000 de locuitori. Orașul era în plină dezvoltare, iar minoritățile participau activ la economie, cultură și viața urbană. Evreii erau puternic implicați în comerț, credit și manufactură, germanii în industrie și servicii calificate, maghiarii în construcții și muncă urbană, iar armenii în negoț.

Războiul și comunismul au schimbat radical structura orașului

Al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist au schimbat profund Bucureștiul multietnic. Unele comunități au fost afectate de deportări, expulzări, naționalizări și migrații forțate.

Cetățenii români de origine germană au fost deportați în Uniunea Sovietică în 1945, iar mulți nu s-au mai întors. Evreii au început să emigreze masiv în deceniile următoare. După 1948, școlile confesionale au fost naționalizate, iar instituțiile comunitare și-au pierdut treptat rolul.

În comunism, vechile elite urbane au devenit tot mai puțin vizibile. Orașul a crescut rapid, dar a pierdut o parte importantă din diversitatea socială și culturală care îl definise în secolele anterioare.

De la vechii „expați” la comunitățile internaționale de azi

După 1990, Bucureștiul a intrat într-o nouă etapă. Comunitățile istorice germane și evreiești au devenit mult mai mici, iar comunitatea maghiară a scăzut numeric. În schimb, orașul a început să atragă alte grupuri: cetățeni occidentali, oameni de afaceri, studenți străini, medici, antreprenori, muncitori asiatici și comunități musulmane venite din Orientul Mijlociu, Turcia, Iran, Afganistan sau alte regiuni.

CITEȘTE ȘI:

7 lucruri esențiale pe care trebuie să le știe un expat, înainte de a decide mutarea în București

Sistemul de Taxe și Impozite în România: Ce Trebuie să Știe Localnicii și Expații

Bucureștiul de azi continuă, într-o formă nouă, o tradiție veche: aceea de oraș în care oamenii veniți din alte spații schimbă ritmul local. Diferența este că, în trecut, acești oameni erau numiți negustori, meseriași, refugiați, sudiți sau minoritari. Astăzi, le spunem expați.

Privit astfel, Bucureștiul nu a devenit multicultural doar în epoca globalizării. A fost un oraș al amestecurilor încă din perioada medievală, iar urmele acelor comunități se văd și astăzi în biserici, cimitire, cartiere, clădiri, nume de străzi și povești urbane.