În prima jumătate a secolului al XX-lea, endocrinologia începea să se contureze la nivel mondial ca o disciplină medicală distinctă, aflată la granița dintre biologie, fiziologie și clinică. În România, acest proces a fost strâns legat de activitatea unor mari personalități științifice, în frunte cu C.I. Parhon, considerat fondatorul Școlii Românești de Endocrinologie. Alături de el, profesori precum Șt. M. Milcu și dr. Marcela Pitiș au susținut ideea creării unei instituții dedicate exclusiv studiului și tratamentului bolilor endocrine.

Contextul medical și științific al apariției endocrinologiei moderne în România

Necesitatea unui astfel de institut era dictată de realitățile medicale ale epocii. Morbiditatea endocrină era ridicată, iar una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică o reprezenta gușa endemică, cauzată de deficitul de iod. Această afecțiune afecta între 25 și 30% din populația României, cu impact major nu doar asupra glandei tiroide, ci și asupra dezvoltării generale, metabolismului și funcționării altor organe. În același timp, exista deja o tradiție solidă de cercetare și practică medicală în domeniu, acumulată de-a lungul a peste cincizeci de ani.

Ideea institutului și rolul decisiv al profesorului C.I. Parhon

Profesorul C.I. Parhon a fost cel care a formulat viziunea clară a unui institut de endocrinologie modern, conceput ca un centru de cercetare, învățământ și practică medicală integrată. Pentru Parhon, endocrinologia nu era o simplă ramură a medicinei interne, ci o știință de sine stătătoare, multidisciplinară, cu implicații biologice, sociale și chiar psihologice. Această concepție a stat la baza organizării viitoarei instituții și a definit direcția sa de dezvoltare pentru deceniile următoare.

Alături de colaboratorii săi apropiați, Parhon a susținut principiul legăturii indisolubile dintre cercetare și clinică, dintre experimentul de laborator și aplicarea practică în tratamentul pacienților. În viziunea sa, medicul endocrinolog trebuia să fie, în același timp, cercetător și clinician, capabil să înțeleagă mecanismele intime ale bolilor și să le abordeze terapeutic într-un mod modern și eficient.

Raportul ministrului Bagdasar și decretul Regelui Mihai I

Materializarea acestei idei a fost posibilă într-un context politic și administrativ favorabil. La 8 noiembrie 1946, Regele Mihai I a semnat Decretul-lege nr. 895, prin care se aproba raportul ministrului Sănătății, marele neurochirurg Constantin Bagdasar, privind înființarea și organizarea Institutului de Endocrinologie. Acest act normativ a reprezentat momentul oficial de naștere al instituției și a consacrat, la nivel de stat, importanța endocrinologiei în sistemul medical românesc.

Decretul-lege definea clar misiunea institutului: organizarea, îndrumarea și promovarea studiilor și cercetărilor teoretice și experimentale în domeniul endocrinologiei aplicate, în toate ramurile biologice și sociale. Totodată, documentul prevedea structurarea activității pe multiple direcții, de la endocrinologie clinică și morfologie, până la endocrinologie socială, psihologie endocrinologică și studiul gușii endemice. Această viziune amplă demonstrează clar gândirea avansată a profesorului C.I. Parhon și a colaboratorilor săi.

Primii ani de funcționare și evoluția instituțională

În primii ani de activitate, Institutul de Endocrinologie a funcționat în cadrul Spitalului Colentina, beneficiind de infrastructura existentă. În 1948, instituția a fost mutată în spațiile Sanatoriului Saint Vincent de Paul, unde a putut să se dezvolte într-un cadru mai adecvat nevoilor sale complexe. De-a lungul timpului, institutul a trecut prin mai multe forme de subordonare administrativă, aflându-se succesiv sub autoritatea Ministerului Sănătății, a Academiei Române și a Academiei de Științe Medicale.

Această dinamică instituțională reflectă importanța strategică a institutului în sistemul medical și științific național. În prezent, Institutul Național de Endocrinologie C.I. Parhon funcționează din nou sub coordonarea directă a Ministerului Sănătății, continuând tradiția de excelență inaugurată la mijlocul secolului trecut. Denumirea actuală păstrează numele fondatorului său, ca un omagiu adus personalității și contribuției sale fundamentale.

Endocrinologia ca prioritate națională de sănătate publică

Rolul institutului este strâns legat de importanța patologiei endocrine la nivel național. Bolile endocrine reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, fapt demonstrat de existența unor programe naționale de prevenție și tratament, finanțate de la bugetul de stat. De la gușa endemică și tulburările de creștere la copil, până la osteoporoză și tumorile endocrine, aceste afecțiuni afectează populația de toate vârstele și de ambele sexe, pe întreg teritoriul României.

Datele epidemiologice sunt elocvente: gușa endemică poate afecta până la 30% din populație, iar osteoporoza este prezentă la aproximativ o treime dintre femeile aflate în postmenopauză. Creșterea incidenței și prevalenței bolilor endocrine se reflectă și în listele de așteptare existente atât la nivelul secțiilor, cât și al cabinetelor de specialitate din cadrul institutului.

Secții de elită și performanță medicală recunoscută

Printre structurile de excelență ale Institutului Național de Endocrinologie C.I. Parhon se numără secția de Chirurgie endocrină, considerată adesea „perla coroanei”. Aceasta se remarcă printr-o rată extrem de ridicată a pacienților supuși intervențiilor chirurgicale, de peste 93%, comparativ cu media națională de aproximativ 33%. Chirurgia glandelor endocrine, mai ales în cazurile complexe, cu complicații și comorbidități, este realizată în prezent doar în câteva centre universitare din țară.

O altă secție de importanță majoră este cea de Terapie nucleară, specializată în tratamentul cu iod radioactiv al cancerului tiroidian. Aceasta se numără printre primele secții de acest tip din lume și se distinge prin dotările moderne și eficiența terapeutică. De asemenea, Institutul acordă o atenție deosebită copiilor cu afecțiuni endocrine, prin secția de Endocrino-pediatrie, un departament cu tradiție, prestigiu și rezultate recunoscute.

Dimensiunea actuală și moștenirea Institutului C.I. Parhon

În prezent, Institutul Național de Endocrinologie C.I. Parhon dispune de 9 secții, 4 cabinete de specialitate și 5 laboratoare, având o capacitate de 402 paturi. Activitatea sa este impresionantă atât prin volum, cât și prin complexitate: într-un singur an, au fost tratați peste 17.000 de pacienți, dintre care aproape 11.000 cu spitalizare continuă și peste 6.500 în regim de spitalizare de zi. Numărul serviciilor paraclinice și al consultațiilor reflectă rolul central al institutului în rețeaua medicală națională.

Prin tradiția sa, prin viziunea fondatorilor și prin performanțele actuale, Institutul Național de Endocrinologie C.I. Parhon rămâne un pilon al medicinei românești, o instituție care îmbină cercetarea, educația și practica medicală în slujba sănătății publice.

Citește și: Ioan Cantacuzino, spitalul și moștenirea. Povestea microbiologului care a fondat școala românească de imunologie