Puține locuri din București pot spune o poveste care să îmbine atât de armonios istoria artei, estetica feminină și transformările urbanistice ca spațiul de la intersecția bulevardului Magheru cu strada Arthur Verona. Aici, unde astăzi se întinde un supermarket modern, se afla odinioară unul dintre cele mai rafinate locuri de cultură ale capitalei, Muzeul Simu. Ridicat în 1910, edificiul era inspirat de templul ionic Erechtheion din Atena și adăpostea o colecție impresionantă de pictură, sculptură, grafică și arte decorative.

De la templul artei la templul consumului feminin

Colecția era rodul pasiunii unui singur om, Anastase Simu, mare boier și mecena, care trăia după deviza „Nu numai pentru noi, dar și pentru alții”. Clădirea sa devenise un veritabil templu al artei românești și europene, un spațiu destinat educării estetice a publicului. 

Timp de peste cinci decenii, muzeul a fost un reper pentru iubitorii de artă, până când, în 1961, regimul comunist a decis demolarea clădirii — un act ce a lăsat o rană adâncă în memoria culturală a orașului.

În locul muzeului avea să apară, simbolic, o altă instituție a „frumosului”, de data aceasta una dedicată femeilor, dar construită după logica unei economii planificate: magazinul Eva.

Apariția magazinului Eva – un „mall” înainte de mall-uri

La începuturile sale, magazinul Eva a fost conceput ca un spațiu comercial revoluționar pentru epoca respectivă. Într-o perioadă în care comerțul socialist era rigid și lipsit de imaginație, Eva aducea un aer cosmopolit, fiind prezentat drept un magazin dedicat exclusiv femeilor. Structurat pe două niveluri, era un fel de „mall” avant-la-lettre, cu o ofertă diversificată și o estetică gândită pentru a flata gusturile feminine.

La parter se găseau articole de îmbrăcăminte, încălțăminte și parfumuri — produsele de bază pentru femeile care voiau să urmeze tendințele modei, chiar și în limitele impuse de economia centralizată. 

Etajul întâi era destinat obiectelor de uz casnic, în special ustensilelor de bucătărie, menite să completeze imaginea femeii ideale din propaganda vremii: elegantă, dar în același timp gospodină. Spațiul era ordonat, aerisit și decorat cu materiale locale, dar încerca să reproducă atmosfera marilor magazine occidentale, ale căror imagini ajungeau în țară prin reviste rare sau filme.

Eva a fost, fără îndoială, o inovație pentru comerțul românesc al anilor ’60, dar și un instrument de propagandă. Într-o epocă în care statul încerca să construiască „omul nou” și să elimine influențele capitaliste, apariția unui magazin dedicat femeilor moderne era o încercare de a concilia ideologia cu nevoia de rafinament. Femeia comunistă trebuia să fie frumoasă, decentă, eficientă, dar și loială idealurilor naționale.

Moda autohtonă și contradicțiile unui sistem

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale magazinului Eva era componenta sa naționalistă. Autoritățile comuniste își propuseseră ca în acest spațiu să se comercializeze exclusiv produse fabricate în România. 

Presa de propagandă prezenta această decizie ca pe un gest de mândrie națională: moda românească era ridicată la rangul de ideal estetic, iar textilele, parfumurile și accesoriile autohtone erau descrise ca fiind la nivel european.

În realitate, lucrurile stăteau altfel. Stofele românești erau rigide, culorile lipsite de vitalitate, iar croielile adesea greoaie. Contradicția devenea evidentă atunci când cetățenii vedeau la televizor ținutele sofisticate ale Elenei Ceaușescu și ale femeilor din cercul puterii, îmbrăcate în costume din mătase, stofe fine și rochii de import. În contrast, femeia obișnuită care intra în magazinul Eva se confrunta cu o ofertă modestă, adaptată mai degrabă cerințelor ideologice decât celor estetice.

Totuși, magazinul rămânea o destinație preferată, mai ales pentru că alternativele erau puține. Aici se puteau găsi, cu puțin noroc, produse cosmetice ceva mai deosebite sau articole vestimentare care depășeau mediocritatea omniprezentă. În lipsa unei piețe libere, magazinul Eva devenise un simbol al aspirației către eleganță.

Anii ‘70 și ‘80 – declinul eleganței și nașterea „stiliștilor de bloc”

Spre sfârșitul anilor ’70, aura magazinului Eva începe să pălească. Economia intrase într-un declin accentuat, iar penuria de materiale și produse făcea ca rafturile să fie tot mai sărace. „Mall-ul” femeilor comuniste devenise un spațiu al dezamăgirii: hainele erau demodate, stofele greoaie, culorile șterse. Moda românească pierdea contactul cu realitatea, iar femeile încetau să mai creadă în idealul promovat de stat.

În acest context s-a născut un fenomen tipic României comuniste: croitorii de cartier au devenit adevărați artiști. Femeile cumpărau materiale la metru (de la Eva sau din alte magazine de stat) și le duceau la croitori pricepuți care, cu multă imaginație și îndemânare, transformau stofele banale în rochii elegante.

Aceste ateliere improvizate erau adevărate laboratoare de creație, unde „banalii” croitori se metamorfozau în Versace ai timpurilor, iar femeile românce reușeau să-și exprime individualitatea prin ingeniozitate, nu prin consum.

Astfel, magazinul Eva, deși pierduse din farmec, a continuat să joace un rol important: era locul de unde porneau visurile estetice ale unei generații. În spatele fiecărei rochii făcute la croitor se ascundea o poveste de rezistență culturală, o încercare de a păstra demnitatea și frumusețea într-un sistem care uniformiza.

Soarta magazinului după 1989

După Revoluția din 1989, spațiul fostului magazin Eva a trecut printr-o perioadă de tranziție, asemenea întregului centru al Capitalei. Bulevardul Magheru, cândva elegant și animat, a devenit o zonă a contrastelor, în care vechile clădiri comuniste coexistă cu sedii de companii moderne. În acest peisaj, spațiul Eva și-a pierdut funcția originală, dar a rămas o proprietate valoroasă.

În 2007, fondul de investiții cipriot Bluehouse Capital a cumpărat clădirea, iar în 2014 rețeaua de supermarketuri Mega Image a deschis acolo o unitate, adaptând interiorul la cerințele comerțului contemporan. Suprafața totală a imobilului, de aproximativ 1.700 de metri pătrați, a fost astfel reintegrată în circuitul economic al Capitalei, dar pierzând complet identitatea de altădată.

În 2024, spațiul a fost vândut din nou, de această dată unui investitor roman, omul de afaceri Vlad Papuc, pentru suma de 8 milioane de euro. Cumpărătorul, cunoscut pentru afacerile sale din domeniul transportului și caroseriei auto, a declarat că este „fericit cu Mega Image chiriaș” și nu intenționează să schimbe destinația actuală a imobilului. 

Decizia reflectă o realitate a pieței imobiliare moderne: spațiile comerciale centrale, închiriate pe termen lung de operatori mari din retail, reprezintă investiții sigure și profitabile.

Eduard Beuran, reprezentant al companiei de consultanță SVN România, a remarcat la rândul său „apetitul crescut al investitorilor pentru proprietăți ocupate de lanțuri de retail alimentar”, considerând că astfel de spații vor continua să ofere randamente ridicate. 

Din acest punct de vedere, magazinul Eva, chiar transformat, continuă să aibă o funcție economică relevantă în dinamica urbană a Bucureștiului.

Între memorie și modernitate

Privit dintr-o perspectivă istorică, destinul magazinului Eva reflectă perfect metamorfoza orașului: de la rafinamentul Belle Époque al Muzeului Simu, la uniformizarea comunistă și, mai apoi, la pragmatismul capitalismului post-1989. Fiecare etapă a lăsat urme vizibile în spațiu și în memoria colectivă.

Pentru generațiile care au trăit în anii ‘60-‘80, Eva nu era doar un magazin, ci un reper al feminității într-o lume cenușie. Era locul unde sperai să găsești o eșarfă colorată, o sticlă de parfum sau o rochie cu croială modernă. Chiar și atunci când rafturile erau goale, simplul fapt de a intra în magazin și de a visa la un obiect frumos era o formă de escapism.

Astăzi, trecătorii care intră în supermarketul de pe Magheru nu mai știu că pășesc peste fundațiile unui fost muzeu și ale unui magazin emblematic pentru femeile din Bucureștiul comunist. Puțini își mai amintesc de vitraliile Muzeului Simu sau de reclamele din vitrinele Eva, însă ambele clădiri au avut, în felul lor, aceeași misiune: să ofere oamenilor o formă de frumusețe, fie ea artistică sau comercială.

Un spațiu care spune povestea unui secol de București

Povestea magazinului Eva este, în esență, povestea unei capitale care s-a reinventat de nenumărate ori. Într-un singur colț de bulevard s-au concentrat 115 ani de istorie: un muzeu inspirat de Grecia antică, un magazin simbol al feminității socialiste și un supermarket al epocii moderne.

De la Anastase Simu, colecționarul care credea în arta pentru toți, la femeile care își croiau singure hainele în anii ‘80 și până la investitorii care astăzi calculează randamente și chirii, toate aceste personaje aparțin aceleiași narațiuni urbane. 

Ceea ce s-a schimbat este doar modul în care înțelegem ideea de „frumos” și valoare: de la artă, la modă, apoi la eficiență economică.

Fostul magazin Eva rămâne astfel o oglindă a Bucureștiului însuși, un oraș mereu între memorie și modernitate, între idealuri estetice și nevoi pragmatice. 

Chiar dacă astăzi rafturile sale găzduiesc produse alimentare și nu rochii elegante, locul păstrează o încărcătură simbolică profundă: aceea a feminității, a gustului și a evoluției unei societăți care, în ciuda tuturor transformărilor, nu a încetat niciodată să caute frumosul.

Citește și: Povestea cofetăriei Casata, locul în care se găsea cel mai bun profiterol din Bucureștiul anilor '70