În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Țara Românească se confrunta cu o situație sanitară extrem de dificilă, iar Bucureștiul nu făcea excepție. Orașul se afla într-un proces lent de modernizare, însă condițiile de igienă erau precare, infrastructura medicală era slab dezvoltată, iar accesul populației la îngrijiri medicale era limitat. În acest context, copiii reprezentau categoria cea mai vulnerabilă, mortalitatea infantilă atingând cote alarmante.

Contextul sanitar al Bucureștiului în prima jumătate a secolului al XIX-lea

Bolile infecțioase, lipsa vaccinurilor, alimentația deficitară și condițiile insalubre din mahalale făceau ca multe afecțiuni, tratabile în alte părți ale Europei, să devină fatale. 

Deși existau câteva spitale generale, acestea nu erau specializate în tratarea copiilor, iar micii pacienți erau internați alături de adulți, fără metode terapeutice adaptate vârstei lor. 

Această realitate dramatică a generat, încă din anii 1830, primele discuții despre necesitatea înființării unui spital dedicat exclusiv copiilor.

Primele inițiative și amânarea unui proiect vital

În anul 1834, a fost formulată pentru prima dată ideea construirii unui spital de copii în București, folosind fonduri provenite de la Spitalul Pantelimon. Inițiativa reflecta o conștientizare timpurie a gravității problemei mortalității infantile, însă lipsa resurselor financiare și prioritățile politice ale vremii au făcut ca proiectul să fie amânat timp de peste două decenii.

Abia spre mijlocul secolului, presiunea exercitată de creșterea constantă a numărului de decese în rândul copiilor a determinat autoritățile să caute soluții concrete. 

În lipsa fondurilor necesare pentru construirea unei clădiri noi, s-a luat în calcul varianta închirierii unui spațiu existent care să poată funcționa temporar ca spital pediatric. În acest moment critic pentru sănătatea publică bucureșteană apare figura providențială a doctorului Iulius Barasch.

Iulius Barasch, medicul care a pus copilul în centrul medicinei

Iulius Barasch s-a născut în anul 1815, la Brody, în Galiția, într-o familie de evrei, într-un spațiu multicultural și intelectual efervescent. A urmat studiile de medicină la Universitatea din Berlin, una dintre cele mai prestigioase instituții ale vremii, obținându-și diploma în 1841. Format într-un spirit modern, Barasch era profund influențat de ideile progresiste privind igiena, prevenția și rolul social al medicinei.

După stabilirea sa în București, a primit permisiunea domnitorului Barbu Știrbei de a profesa medicina și s-a implicat activ în viața medicală și intelectuală a orașului. Convins că sănătatea copiilor este fundamentul viitorului unei societăți, Barasch a devenit unul dintre cei mai vocali susținători ai necesității unui spital pediatric. 

Într-un context în care statul nu dispunea de resurse suficiente, el a ales să acționeze concret, punând la dispoziție propria locuință pentru înființarea primului spital de copii din București.

Spitalul din Mahalaua Crucea de Piatră, un început modest, dar esențial

Astfel, în anul 1858, primul spital de copii din București și-a început activitatea în casa doctorului Iulius Barasch, situată în mahalaua Crucea de Piatră, în zona Dudești, cunoscută și sub denumirea de Mahalaua de Piatră. Pentru spațiul oferit, medicul primea o chirie modestă, însă motivația sa era una profund umanitară.

Spitalul dispunea inițial de 40 de paturi și de un ambulatoriu destinat consultațiilor. Dotările erau simple, însă esențialul era asigurat: îngrijire medicală dedicată copiilor. Iulius Barasch nu se limita la actul medical propriu-zis, ci oferea consultații și medicamente gratuit, fără a face discriminări de ordin etnic, religios sau social. Această abordare era una revoluționară pentru acea perioadă și a contribuit decisiv la reputația sa de medic devotat comunității.

Rezultate rapide și confirmarea unei nevoi reale

Un raport întocmit în decembrie 1858 evidențiază impactul imediat al spitalului. În doar câteva luni de funcționare, 481 de copii au fost tratați. Dintre aceștia, 336 s-au vindecat complet, 102 se aflau încă sub observație, 32 nu au răspuns la tratament, iar 11 au decedat. 

Deși numărul deceselor rămânea dureros, statisticile demonstrau clar eficiența îngrijirilor medicale oferite și necesitatea existenței unei astfel de instituții.

În perioada 1858–1860, peste 2.000 de copii au beneficiat de servicii medicale, fie prin internare, fie prin consultații ambulatorii. Aceste rezultate au atras atenția autorităților și au consolidat ideea că spitalul trebuie extins și mutat într-un spațiu mai adecvat, care să permită dezvoltarea serviciilor pediatrice.

Mutarea spitalului și continuitatea unei misiuni

În anul 1864, la un an după moartea lui Iulius Barasch, spitalul a fost mutat într-o clădire mai mare, situată pe strada Diaconeselor, în zona Popa Tatu. Noua locație dispunea de 90 de paturi și avea în componență doi medici, ceea ce a permis extinderea capacității de tratament și îmbunătățirea calității îngrijirilor medicale oferite copiilor.

Din nefericire, fondatorul spitalului nu a apucat să vadă această evoluție. Iulius Barasch s-a stins din viață la 31 martie 1863, la doar 48 de ani. Moartea sa prematură a fost o pierdere majoră pentru medicina românească, însă proiectul pe care l-a inițiat a continuat să existe și să se dezvolte, confirmând justețea viziunii sale.

Moștenirea lui Iulius Barasch și dezvoltarea pediatriei românești

După dispariția sa, Iulius Barasch a fost înmormântat inițial în cimitirul evreiesc de pe strada Sevastopol, iar ulterior, rămășițele sale au fost mutate la Cimitirul Filantropia. Moștenirea sa, însă, a depășit cu mult limitele unei biografii individuale.

Spitalul de copii fondat de el a reprezentat un punct de cotitură în medicina pediatrică din România, demonstrând importanța existenței unor unități medicale dedicate exclusiv copiilor. De-a lungul decadelor următoare, pediatria s-a dezvoltat semnificativ în București, iar inițiativa lui Barasch a inspirat crearea unor noi spitale și secții specializate. 

În prezent, unități precum Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” sau Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Curie” continuă misiunea începută în secolul al XIX-lea, oferind îngrijiri medicale complexe pentru mii de copii anual.

Un exemplu de altruism și progres social

Contribuția lui Iulius Barasch nu s-a limitat la înființarea primului spital pediatric. El a fost un intelectual de marcă, autor al numeroaselor articole și lucrări dedicate medicinei, igienei și educației sanitare. A militat constant pentru prevenție, informare și responsabilitate socială, într-o epocă în care aceste concepte erau încă la început.

Înființarea primului spital pentru copii din București a fost un pas esențial în modernizarea sistemului de sănătate românesc. Deși începuturile au fost modeste, iar resursele limitate, devotamentul și perseverența doctorului Iulius Barasch au demonstrat că schimbările majore pot porni de la inițiative individuale animate de umanism și responsabilitate. Impactul muncii sale se resimte și astăzi, în fiecare copil care primește îngrijire medicală într-un spital modern din România.

Citește și: Povestea Spitalului Brâncovenesc: moștenirea și blestemul Saftei Brâncoveanu care i-ar fi adus sfârșitul lui Ceaușescu