Rodica Ojog Brașoveanu, recunoscută pe scară largă drept marea doamnă a literaturii polițiste românești, s-a născut pe 28 august 1939, la București, într-un bloc din cartierul fostei operete, în apropierea podului Izvor și a Tribunalului București. 

Primii ani și contextul familial

Era fiica Anei Ojog, profesoară, și a lui Victor Ojog, avocat. Copilăria ei a fost marcată de turbulențe politice; tatăl său, fost deputat liberal, a fost arestat și închis de mai multe ori în primii ani de viață ai Rodicăi.

Rodica a urmat primele clase la școala „Maison des Français”, unde era deosebit de intimidată de matematică, pe care o considera o materie „infamă”. Între 1948 și 1955 a studiat la Liceul „Domnița Ileana”, azi cunoscut sub numele de Liceul „Mihai Eminescu”.

Educație și primele provocări

După liceu, Rodica s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din București. În 1956, a fost exmatriculată și arestată sub acuzația de solidarizare cu susținătorii revoltei anticomuniste din Budapesta. 

După un an de muncă forțată la fabrica de medicamente „Galenica”, unde s-a remarcat în producție și a participat la activități sociale impuse de regim, precum sport, dans și cor, a fost reabilitată în 1962 și admisă la Facultatea de Științe Juridice din Iași, pe care a absolvit-o în 1967.

Tranziția de la avocatură la literatură

După absolvire, Rodica a început să profeseze avocatura, meseria pe care și-o dorise, într-o perioadă de relaxare politică relativă. În această perioadă s-a căsătorit cu actorul Cosma Brașoveanu. 

În 1969, a debutat în literatură cu scenariul de televiziune „Crima din Cișmigiu”, iar doi ani mai târziu a publicat primul său roman, „Moartea semnează indescifrabil”. Succesul literar a determinat-o să renunțe la avocatură după șapte ani de practică și să se dedice în totalitate scrisului.

Crearea personajului Melania Lupu și stilul literar

Cel mai îndrăgit personaj creat de Rodica Ojog Brașoveanu este Melania Lupu, inspirată de o eroină secundară din filmul „Aeroportul”, însoțită de motanul Mirciulică. Melania este un personaj complex: o hoțomancă care nu fură cu adevărat, o escroacă care nu înșală, o femeie excentrică, dar fermecătoare, anchetată constant de maiorul Cristescu. 

Aceasta apare în mai multe romane, printre care „Bună seara, Melania!” (1976), „Melania și misterul din parc” (1990), „O toaletă à la Liz Taylor” și „Anonima de miercuri” (2000), dar mai ales în „Cianură pentru un surâs”, unde cititorii o descoperă ca detectiv și infractoare în același timp, cu fațete psihologice care fascinează și înspăimântă, amintind de „Zece negri mititei” de Agatha Christie.

Minerva Tutovan și romanele de spionaj

Rodica a creat și o serie de romane de spionaj cu personajul Minerva Tutovan, inspirat din profesoara ei de matematică. Minerva este o femeie atipică, extrem de inteligentă, puțin atrăgătoare fizic, dar cu un simț remarcabil al observației și o încredere profundă în sine. 

Romanele acestei serii sunt pline de umor, rezultat al reacțiilor originale ale Minervei în diferite situații, incluzând „Panică la căsuța cu zorele” (1977), „Nopți albe pentru Minerva” (1982), „Omul de la capătul firului” și „Minerva se dezlănțuie” (2001).

Romane istorice și alte realizări literare

Fascinată de domnia lui Constantin Brâncoveanu, a scris un ciclu de cinci romane istorico-exotice cu Radu Andronic, „logofătul de taină”, ca personaj principal: „Logofătul de taină”, „Agentul secret al lui Altîn-Bey”, „Ochii jupâniței”, „Letopisețul de argint” și „Vulturul dincolo de Cornul Lunii”. 

În 1981 a scris scenariul TV „Șantaj”, urmat în 1984 de „A doua variantă”. În 1983 a publicat romanul istoric „Întâlnire la Elizeu”, inspirat din fapte reale din Primul Război Mondial, iar în 1984 a scris singura piesă de teatru, „Cursa de Viena”, montată la Teatrul Giulești din București.

Evoluția stilistică și lucrările ulterioare

După Revoluția din 1989, Rodica a experimentat un stil nou, vizibil mai ales în „Crimă prin Mica publicitate” (1991). Criticii au remarcat că lucrările din această perioadă nu mai aveau același impact ca cele anterioare, iar succesul a întârziat să apară.

În 1992 a scris singurul său roman SF-horror, „Coșmar”, urmat de scenarii TV „Enigma” (1995–1996) și „Poveste imorală” (1998). De asemenea, a finalizat romanul neterminat al soțului său, Cosma Brașoveanu, „Fiara”, după moartea acestuia.

Viața personală și relația extraordinară cu Cosma Brașoveanu

Rodica și Cosma au avut o relație profundă și extraordinară. În seara dinaintea morții lui, au luat masa la Casa Scriitorilor, rememorând împreună momente de bucurie și sărbătorind viața. Cosma a decedat a doua zi, la doar 46 de ani, în urma unui al cincilea infarct. 

Legătura lor a reflectat pasiune și devotament, Cosma sărbătorind realizările literare ale Rodicăi prin gesturi extravagante, decorațiuni realizate manual, muzică specifică locurilor de origine ale invitaților și rochii elegante, unele confecționate chiar de el, evidențiind unicitatea și intensitatea relației lor.

Etica muncii și moștenirea literară

Valentin Nicolau, editorul cărților sale, a descris rutina zilnică a autoarei: se trezea la ora cinci dimineața, își făcea o cană mare de cafea tare și se așeza la mașina de scris până la ora șase. Până la ora nouă sau zece, umplea o scrumieră cu pagini de manuscris, zi de zi. Nicolau considera că Rodica Ojog Brașoveanu este singurul scriitor român profesionist pe care l-a cunoscut și afirma că, în alte circumstanțe istorice și culturale, lucrările sale ar fi avut un destin internațional.

Moartea și recunoașterea postumă

Rodica Ojog Brașoveanu a fost diagnosticată în martie 2002 cu afecțiuni grave la inimă și plămâni și a decedat pe 2 septembrie 2002, la București, la vârsta de 63 de ani. În 2003, nepoata sa, Mădălina Ojog-Pascu, a publicat „A fost Agatha Christie a României – Rodica Ojog-Brașoveanu”, care relatează întâmplări remarcabile din viața autoarei și oferă detalii despre talentul său literar, viața personală și devotamentul soțului.

Viața și opera Rodicăi Ojog Brașoveanu reprezintă un testament al creativității, rezilienței și devotamentului. Ea a transformat literatura polițistă românească, creând personaje memorabile precum Melania Lupu și Minerva Tutovan, îmbinând umorul, misterul și profunzimea psihologică. 

Etica ei profesională și pasiunea pentru scris o plasează printre cele mai importante figuri literare românești, câștigând titlul de „Agatha Christie a României” și asigurându-i un loc de cinste în canonul literar pentru generațiile viitoare.

Povestea ei este o călătorie remarcabilă de la o copilărie tulbure și studii de drept la faima literară, plină de provocări personale, presiuni politice și iubire durabilă, demonstrând că cea mai mare aventură este adesea viața aleasă, ghidată de creativitate, curaj și puterea cuvântului scris.

Citește și: Cine a fost Monica Lovinescu, cea mai importantă voce feminină a exilului românesc. Și-a dedicat viața luptei împotriva regimului comunist