Spitalul Floreasca a fost înființat în anul 1933 prin decizia Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, la inițiativa medicului Nicolae Minovici. În discursul său de inaugurare, dr. Minovici sublinia necesitatea unei astfel de unități: „Ideea înființării unui spital de urgență ne-a preocupat imediat după război. 

Înființarea Spitalului Floreasca de către Nicolae Minovici

Statisticile anuale ale Societății de salvare în timp de 27 de ani ne arată că, din 100 de intoxicații, grație ajutorului dat numai de Salvare și intervenției ei rapide, 80-90% sunt salvați, pe când accidentele care necesită intervenții chirurgicale imediate la cap, torace, abdomen sau membre au o mortalitate de aproape 70-80%, neexistând după-amiaza și noaptea un spital disponibil în activitate continuă.”

Spitalul a fost inaugurat oficial în mai 1934, având inițial 50 de paturi. Structura spitalului era concepută să ofere servicii de urgență rapide și eficiente, un model pionier pentru România interbelică.

Rolul chirurgului Theodor Firică

În anii care au urmat, chirurgul Theodor Firică (1901–1978) a revitalizat serviciul de urgență. În august 1947, profesorul Firică a fost invitat la Castelul Peleș pentru a discuta cu Regina Mamă Elena despre construirea unui spital de urgență modern în România. 

Regina i-a relatat incidentul în care viitorul rege Mihai, copil fiind în Italia, suferise o criză de apendicită acută, iar găsirea unui spital capabil să-l opereze imediat fusese dificilă. Acest eveniment a subliniat necesitatea existenței unei unități moderne de urgență, cu servicii pregătite permanent pentru orice tip de intervenție chirurgicală.

La vremea respectivă, un pacient putea fi evaluat clinic, radiologic și de laborator în doar 15-20 de minute, reanimat și pregătit pentru operația necesară. Această eficiență și promptitudine au făcut ca Spitalul Floreasca să devină un reper în domeniul medical românesc.

Nicolae Labiș și poezia dictată pe patul de moarte

Una dintre cele mai celebre povești ale spitalului este legată de poetul Nicolae Labiș. Într-o noapte târzie, acesta a fost adus cu salvarea la spital, prezentând politraumatism și fractură de coloană cervicală cu leziune medulară. 

În condițiile grele ale suferinței și imobilizării, Labiș a dictat celor apropiați poezia „Pasărea cu clonț de rubin”. Această întâmplare a rămas emblematică, legând numele poetului de istoria Spitalului Floreasca și arătând cum medicina și arta pot intersecta chiar în momente critice ale vieții.

Dezvoltarea instituțională a spitalului

La preluarea de stat de la asigurările sociale, în 1949, spitalul avea 130 de angajați, personal medical și auxiliar sanitar, și 91 de persoane în administrație. Era organizat pe trei servicii de chirurgie, unul de ortopedie și două de boli interne. 

Zece ani mai târziu, în 1959, unitatea se transforma într-un spital de accidente chirurgicale și medicale, inclusiv arsurile, cu profil de chirurgie de 120 de paturi și interne de 30 de paturi. În această perioadă, spitalul a fost declarat funcțional permanent, cu echipe de gardă, și ca bază de învățământ, având dreptul de a prelua urgențele chirurgicale și ortopedice ale capitalei.

În această etapă, Spitalul Floreasca a devenit un reper național în domeniul urgențelor, fiind dotat cu echipamente moderne pentru acea perioadă și pregătit pentru intervenții complexe, de la traumatisme severe la chirurgie internă și ortopedică.

Structura modernă a Spitalului Floreasca

În 2018, Spitalul Clinic de Urgență București dispunea de 731 de paturi distribuite în 16 secții care acopereau un spectru larg de specialități: medicina internă, cardiologie, gastroenterologie, toxicologie clinică, neurologie, hemodializă, chirurgie generală, chirurgie plastică și reparatorie, chirurgie cardiacă și a vaselor mari, neurochirurgie, ortopedie și traumatologie, anestezie și terapie intensivă. 

De asemenea, exista posibilitatea consultațiilor pentru alte specialități: ORL, oftalmologie, ginecologie, dermatologie, psihiatrie, chirurgie maxilo-facială, recuperare, medicină fizică și balneologie.

Spitalul include UPU-SMURD, care oferă asistență medicală de urgență cu elicopterul, cu un echipaj disponibil 24 de ore din 24, asigurând transport medicalizat pentru victimele unor accidente grave, pacienți aflați în stare critică în zone izolate, transport de organe pentru transplant și participarea la misiuni de căutare-salvare sau umanitare.

Standardele medicale și evoluția spitalului

Până în 1990, Spitalul Floreasca se specializase în patologii severe și traumatologice. În prezent, medicii aplică aborduri chirurgicale clasice, laparoscopice, toracoscopice pentru chirurgia toracică și artroscopice pentru ortopedie și traumatologie osoasă, incluzând intervenții cu suport robotic, plasând spitalul în planul standardelor internaționale.

În ortopedie, intervențiile de protezare articulară și managementul complicațiilor sunt realizate cu rezultate foarte bune. Cardiologia a fost diversificată semnificativ, incluzând intervenții rapide în infarctul acut, tulburări de ritm, radioablații și aplicații cu celule stem. Spitalul are și servicii auxiliare de pneumologie, nefrologie și dializă.

De la necesitate la complexitate

Spitalul de Urgență Floreasca s-a născut dintr-o necesitate clară: Societatea de Salvare stabilea pacienții pe stradă, dar nu avea unde să-i ducă pentru tratament. Profesorul Minovici a dezvoltat o mică unitate inițială cu un departament de chirurgie și câteva paturi de medicină internă, care, în timp, a evoluat într-un spital complet, capabil să abordeze orice patologie.

Astăzi, Spitalul Floreasca rămâne un reper medical național și internațional, reprezentând nu doar progresul în medicină de urgență din România, ci și o parte din istoria culturală, legată de nume precum Nicolae Labiș. Faptul că aici poetul a dictat poezia sa pe patul de suferință simbolizează legătura între suferință, inspirație și excelență în actul medical.

Spitalul Floreasca continuă să fie o instituție vitală pentru București și România, oferind îngrijiri complexe, rapide și performante, într-o tradiție care a început în 1933 și continuă să evolueze, integrând cele mai noi standarde medicale și tehnologii pentru siguranța pacienților.

Citește și: Societatea Salvarea, proiectul doctorului Nicolae Minovici și povestea primei ambulanțe apărute în București