Puține locuri din București au o încărcătură emoțională comparabilă cu cea a fostului Stadion Steaua, arena legendară care a devenit sinonimă cu performanța, pasiunea și identitatea fotbalului românesc. Ridicat la începutul anilor ’70 și redeschis sub o formă complet nouă în prezent, stadionul din Ghencea a trecut printr-o istorie spectaculoasă, marcată de glorie, declin și renaștere. Povestea sa este, de fapt, povestea unei întregi epoci: de la energia anilor în care Steaua domina competițiile interne și europene, până la anii recenți, când arena s-a transformat într-un simbol al modernizării infrastructurii sportive din România.

Nașterea unui simbol al fotbalului românesc

Stadionul Steaua a fost inaugurat pe 9 aprilie 1974, în urma unor lucrări ambițioase care au urmărit să ofere clubului Armatei o arenă modernă, adaptată standardelor momentului. Primul meci jucat pe noua suprafață a fost o partidă amicală între Steaua București și OFK Belgrad, încheiată la egalitate, 2–2. Acest eveniment a marcat începutul unei istorii care avea să dureze peste patru decenii.

La momentul deschiderii oficiale, stadionul dispunea de o capacitate impresionantă pentru epoca respectivă: 32.000 de locuri. A fost gândit ca un stadion exclusiv de fotbal, fără pistă de atletism, ceea ce a permis tribune mai apropiate de teren și, implicit, o atmosferă intensă, care i-a conferit rapid aura unui „templu” al fotbalului românesc. Poziționat în cartierul Ghencea, în sud-vestul Capitalei, stadionul făcea parte din Complexul Sportiv Steaua, un spațiu vast destinat pregătirii sportivilor militari.

Transformări, modernizări și primele semne ale declinului

Stadionul a evoluat constant de-a lungul anilor, trecând prin mai multe etape de modernizare. În 1991, odată cu montarea scaunelor din plastic, capacitatea totală a scăzut la 28.365 de locuri, însă confortul spectatorilor a crescut semnificativ. Același an a fost marcat de inaugurarea instalației de nocturnă, deschisă oficial pe 14 august 1991, în timpul meciului Steaua – FCM Bacău, încheiat cu victoria gazdelor, 4–1. Nocturna a permis organizarea de partide internaționale și de competiții europene la standarde ridicate, conferind stadionului o și mai mare vizibilitate.

În 1996, arena a trecut printr-o modernizare amplă. Toate tribunele au fost dotate cu scaune noi, iar zona de cazare a jucătorilor, aflată sub tribuna a doua, a fost renovată la nivelul unui hotel de patru stele — un standard remarcabil pentru acea perioadă. De asemenea, au fost îmbunătățite utilitățile esențiale, ceea ce a făcut ca stadionul să se ridice la nivelul exigențelor FIFA și UEFA în privința siguranței, confortului și logisticii media.

În primăvara anului 2007 a fost inaugurată și tabela electronică modernă, în timpul celebrului derby dintre Steaua și Dinamo. Arena a continuat să reprezinte nu doar casa echipei Steaua București, ci și terenul preferat al echipei naționale, care a disputat numeroase partide considerate „acasă” pe acest stadion.

Totuși, odată cu anii 2010, stadionul a început să resimtă uzura timpului. Conflictele administrative dintre CSA Steaua și FC Steaua — ulterior FCSB — au determinat mutarea echipei în 2015 pe Arena Națională. Pe 22 martie 2015 a avut loc ultimul meci oficial jucat pe vechea arenă Ghencea, Steaua – FC Viitorul, scor 4–1. După această ruptură, lipsa unei echipe stabile și a investițiilor a dus la degradarea accentuată a stadionului.

Drumul spre ruină și decizia radicală de reconstrucție

După ce FCSB a părăsit stadionul, arena Ghencea, rămasă în administrarea CSA Steaua, s-a degradat rapid. Fără meciuri, fără investiții și fără un flux constant de spectatori, tribunele și vestiarele s-au transformat într-o ruină.

Deși CSA Steaua a reînființat în 2017 o echipă de fotbal înscrisă în Liga a IV-a București, aceasta nu și-a jucat meciurile pe stadionul principal, ci pe terenul 5 al complexului. Arena monumentală, odinioară plină de viață, rămânea pustie.

În cele din urmă, autoritățile au decis demolarea vechiului stadion în toamna anului 2018, pentru a face loc unei arene complet noi, ridicate la standardele impuse pentru Campionatul European de Fotbal 2020, la care Bucureștiul era oraș gazdă. Noul stadion urma să servească drept bază de antrenament pentru echipele participante la turneu, dar și ca arenă modernă pentru viitor.

Tehnologia și securitatea — elemente de top la vechiul stadion

Chiar dacă în ultimele sale decenii vechiul stadion Steaua era depășit tehnic, pentru perioada în care a fost construit el reprezenta un model de modernitate. Stadionul era dotat cu un sistem de supraveghere complex, alcătuit din 7 camere fixe și 9 camere mobile, capabile să monitorizeze atât tribunele, cât și fluxul de acces al spectatorilor. În tribuna oficială exista o cameră specială de monitorizare, folosită de forțele de ordine în cazurile în care era necesară intervenția acestora.

Aceste dotări au permis organizarea în siguranță a meciurilor cu grad ridicat de risc, inclusiv a derby-urilor tradiționale Steaua – Dinamo, care atrăgeau de regulă zeci de mii de suporteri.

Desființarea și renașterea: un nou stadion în locul unei legende

Demolarea din 2018 nu a însemnat sfârșitul legendei Ghencea, ci începutul unei noi etape. Noul stadion Steaua, finalizat după câțiva ani de lucrări, păstrează spiritul vechii arene, dar îl transpune într-o construcție modernă, cu peste 31.000 de locuri, facilități de ultimă generație și un design conceput pentru fotbalul secolului XXI.

Prin renașterea stadionului, spiritul Ghencea a fost readus la viață: zgomotul tribunelor, entuziasmul fanilor și identitatea roș-albastră au primit un nou spațiu în care să continue tradiția. Noua arenă onorează trecutul gloriei steliste, dar îl și proiectează în viitor. 

Citește și: Istoria Stadionului Dinamo București: „Groapa”, „câinii” din Ștefan cel Mare și o iubire alb-roșie