Puține clădiri ale vechiului București au concentrat într-un singur loc atâta eleganță, putere politică, rafinament monden și istorie precum Casa Marghiloman, reședința somptuoasă a lui Alexandru Marghiloman, unul dintre cei mai influenți oameni politici ai României de la începutul secolului XX. Vila, ridicată într-un stil eclectic de inspirație Beaux-Arts, a fost vreme de decenii una dintre cele mai spectaculoase prezențe arhitecturale ale Capitalei, dar și un spațiu în care se întâlneau elita politică, aristocrația și lumea bună a Bucureștiului. Astăzi, puțini își mai amintesc că pe locul unde se ridică impunător Blocul ARO Patria, pe bulevardul Magheru, a existat cândva această reședință celebră, demolată în anul 1931 pentru a face loc noii viziuni urbanistice a orașului. Casa Marghiloman a dispărut, însă povestea ei rămâne una dintre cele mai fascinante pagini din istoria Bucureștiului.

O reședință spectaculoasă la intersecția dintre vechiul București și orașul modern

Vila Alexandru Marghiloman a fost proiectată în anul 1890 de arhitectul francez Paul Gottereau, unul dintre numele importante care au modelat imaginea Bucureștiului aristocratic de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Construcția era amplasată pe terenul aflat la intersecția străzii Mercur, actuala stradă Pictor Verona, cu noul bulevard Take Ionescu, astăzi bulevardul Magheru.

Imobilul impresiona prin arhitectura sa eclectică de factură Beaux-Arts, stil care domina marile reședințe ale epocii și care transmitea statut, eleganță și prestigiu. Nu era doar o casă, ci o adevărată declarație de putere socială. Vila era înconjurată de dependințe, spații auxiliare și chiar șoproane pentru cai, semn clar al pasiunii proprietarului pentru hipism și al modului de viață aristocratic pe care îl cultiva.

În anul 1906, casa a fost transformată și extinsă de arhitectul Petre Antonescu, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai arhitecturii românești. Intervenția sa a adus o nouă dimensiune reședinței, păstrând monumentalitatea inițială, dar integrând influențe și soluții arhitecturale mai apropiate de rafinamentul începutului de secol XX.

Remodelarea Casei Marghiloman este considerată una dintre primele creații importante ale lui Petre Antonescu, într-o perioadă în care acesta explora atât spiritul arhitecturii clasice, cât și influențe Art Nouveau. Potrivit informațiilor oferite de Muzeul Școlii de Arhitectură, această intervenție reprezenta un exemplu relevant al începuturilor sale creatoare.

Petre Antonescu și transformarea unei case emblematice

Arhitectul Petre Antonescu, una dintre figurile fundamentale ale arhitecturii românești, a urmat cursurile prestigioasei Ecole des Beaux-Arts din Paris, pe care le-a absolvit în anul 1899, sub îndrumarea lui Julien Gaudet, profesorul lui Ion Mincu. Formarea sa franceză avea să influențeze decisiv stilul și viziunea sa profesională.

După obținerea diplomei, Petre Antonescu și-a petrecut primii ani călătorind prin Muntenia, Oltenia și Moldova, studiind monumentele istorice românești cu o rigoare aproape arheologică. A schițat, a analizat și a cercetat vechi construcții, căutând să înțeleagă profund specificul arhitecturii locale.

Grigore Ionescu nota despre această perioadă că tânărul arhitect a cercetat „cu râvnă de arheolog toate monumentele noastre istorice”, experiență care avea să-l definească profesional. Prima sa încercare de locuință urbană în stil românesc a fost Vila C. A. Mavrodin, actualul sediu al Institutului Maghiar, proiectată în 1904.

Mai târziu, avea să semneze proiecte monumentale precum Palatul Administrativ din Craiova, construit între 1907 și 1913. Însă remodelarea și extinderea Casei Marghiloman rămân un moment important în evoluția sa artistică, o punte între arhitectura clasică occidentală și sensibilitatea românească pe care avea să o dezvolte ulterior.

Alexandru Marghiloman, politicianul elegant al conservatorilor

Casa era expresia perfectă a personalității proprietarului său. Alexandru Marghiloman, născut în 1854 într-o familie de mari moșieri din zona Buzăului, a fost una dintre cele mai importante figuri ale Partidului Conservator și unul dintre cei mai influenți oameni politici ai vremii.

A studiat Dreptul la Paris și, în anul 1879, a absolvit Înalta Școală de Științe Politice din capitala Franței, formându-se într-un mediu intelectual de elită. Educația sa occidentală, rafinamentul personal și poziția socială l-au transformat într-o prezență remarcabilă în viața publică românească.

În anul 1918, într-un moment dramatic pentru România, Alexandru Marghiloman a ocupat funcția de prim-ministru, între lunile martie și noiembrie. În această calitate, el a semnat pacea cu Puterile Centrale, la 24 aprilie 1918, într-un context extrem de dificil pentru statul român, aflat sub presiunea ocupației și a realităților militare ale Primului Război Mondial.

Această decizie i-a definit definitiv imaginea istorică, fiind privită de-a lungul timpului atât critic, cât și ca o soluție de compromis într-o perioadă aproape imposibilă pentru conducerea țării.

„Lordul Valah” și pasiunea pentru caii de rasă

Dincolo de politică, Alexandru Marghiloman era cunoscut pentru stilul său de viață aristocratic și pentru pasiunea sa extraordinară pentru cai. Era vicepreședinte al Jockey Club Român din 1903 și a rămas în această funcție până la moartea sa, în 1925.

Importator de cai de rasă și crescător pasionat, el a câștigat 26 de mari concursuri și a rămas în istorie drept părintele hipismului românesc. A reușit să ridice România pe un loc fruntaș în lumea curselor de cai, țara noastră fiind considerată imediat după Anglia și Franța în acest domeniu.

La conacul său din Buzău, cunoscut sub numele de Vila Albatros, a înființat o celebră herghelie de cai de rasă și a organizat primele curse cu pariuri la hipodromurile Floreasca și Băneasa. Pentru Marghiloman, caii nu reprezentau doar o pasiune, ci un simbol al prestigiului și al eleganței aristocratice.

Această dimensiune a personalității sale explica perfect și organizarea reședinței bucureștene, unde șoproanele pentru cai făceau parte firesc din ansamblul casei.

Cum îl vedea Regina Maria

Puțini contemporani au surprins mai bine personalitatea lui Alexandru Marghiloman decât Regina Maria, care îl descria cu farmec și sinceritate în volumul de memorii „Povestea vieții mele”.

„Alexandru Marghiloman era bogat, ținea cai de curse și avea o casă întocmită cu belșug. Îi plăcea să primească și primirile lui dovedeau o largă risipă și o oarecare dorință de a uimi”, scria Regina.

Portretul său continuă cu imaginea unui om elegant, bine îmbrăcat, zâmbitor, apropiat și plăcut în relațiile sociale. Pentru Regina Maria, Marghiloman era reprezentantul laturii ușoare și rafinate a vieții, un om la care politica părea uneori mai puțin importantă decât derby-urile, Parisul sau eleganțele modei.

Vizitele la Vila Albatros din apropierea Buzăului erau pentru familia regală adevărate momente de relaxare. Regina își amintea cu plăcere grădina superbă, trandafirii, căpșunele cultivate și herghelia impresionantă. O zi petrecută acolo era, spunea ea, întotdeauna o zi plăcută.

Această atmosferă de rafinament și ospitalitate se regăsea și în casa din București, unde Marghiloman primea invitați cu generozitate și cu dorința evidentă de a impresiona.

De la vila aristocratică la showroom auto

După moartea lui Alexandru Marghiloman, în anul 1925, vila a fost scoasă la vânzare. Dispariția proprietarului a marcat și începutul sfârșitului pentru această reședință emblematică.

Casa a fost cumpărată mai întâi de Petre Cristea, prin Societatea Cristea, iar ulterior a ajuns în posesia lui Constantin Mihăescu, proprietarul unor cunoscute garaje auto din București. Astfel, destinația locului s-a schimbat radical.

Începând cu anul 1928, firma „Garajele Mihăescu” își expunea automobilele importate pe fosta proprietate Marghiloman din bulevardul Take Ionescu nr. 10, așa cum amintește istoricul de artă Oana Marinache. Imaginea vechii reședințe aristocratice începea deja să fie înlocuită de simbolurile noii epoci: automobilul, modernizarea accelerată și transformarea urbană.

Bucureștiul intra într-o altă etapă de dezvoltare, iar vechile case boierești deveneau, treptat, victime ale noilor planuri edilitare.

Demolarea din 1931 și apariția Blocului ARO Patria

La 22 aprilie 1931, Casa Marghiloman a fost demolată, împreună cu dependințele sale, pentru lărgirea bulevardului Take Ionescu, viitorul bulevard Magheru. A fost un moment simbolic pentru dispariția vechiului București aristocratic și începutul afirmării Capitalei moderniste.

Pe acest teren avea să fie ridicat ulterior imobilul ARO, una dintre cele mai spectaculoase construcții moderniste din București, proiect de avangardă semnat de arhitectul Horia Creangă. Astăzi cunoscut drept Blocul ARO Patria, edificiul reprezintă una dintre imaginile emblematice ale bulevardului Magheru.

Casa Marghiloman nu a fost singura victimă a acestei transformări. Pentru lărgirea bulevardului au fost demolate și casele lui Titu Maiorescu și Dimitrie A. Sturdza, alte repere importante ale vechii elite politice românești.

Lucrările de modernizare au continuat în anul 1936, când a fost trasat bulevardul I. C. Brătianu până la Piața Unirii, fosta Piață a Halelor. Bucureștiul se redefinea urbanistic, iar sacrificiul patrimoniului istoric era considerat prețul inevitabil al progresului.

Astfel a dispărut Casa Marghiloman, una dintre cele mai elegante și mai încărcate de istorie reședințe ale Capitalei. Astăzi, puțini trecători care privesc fațada modernistă a Blocului Patria știu că acolo a existat cândva vila „Lordului Valah”, locul unde se întâlneau politica, aristocrația și una dintre cele mai spectaculoase povești ale Bucureștiului de altădată.

Citește și: