Pe marile bulevarde din București întâlnești blocuri cu magazine la parter, vitrine spre trotuar și balcoane orientate către stradă. Numai că, atunci când cauți intrarea în bloc, descoperi că trebuie să ocolești clădirea. Scara se află în spate, spre o alee sau o curte interioară.

Nu este neapărat o improvizație. În multe ansambluri construite în perioada comunistă, această organizare are legătură cu separarea spațiilor comerciale de cele rezidențiale și cu felul în care erau proiectate cartierele.

Totuși, nu a existat o regulă generală care să impună construirea intrărilor în spatele blocurilor. Configurația depindea de proiect, de amplasarea clădirii și de organizarea ansamblului. Iar intrările secundare existau în arhitectura bucureșteană și înainte de comunism.

De ce magazinele sunt la stradă, iar intrările în bloc în spate

Pe bulevardele circulate, parterele multor blocuri au fost destinate magazinelor, farmaciilor și altor servicii. Era o soluție practică: spațiile comerciale aveau vizibilitate și acces direct din trotuar, în timp ce locatarii puteau intra în clădire dinspre o alee mai liniștită.

Astfel, unele blocuri au ajuns să aibă două fețe. Una orientată către oraș, cu vitrine și circulație intensă, și alta către interiorul ansamblului, cu scări de acces, alei și spații verzi.

Soluția nu a fost aplicată peste tot. Există numeroase blocuri comuniste cu intrarea direct din stradă, după cum există și imobile mai vechi cu acces prin curți interioare. Poziția ușii nu este suficientă pentru a stabili perioada sau principiile după care a fost construită o clădire.

Cum a schimbat comunismul organizarea cartierelor din București

În Bucureștiul tradițional, locuințele erau organizate în jurul străzii și al parcelei individuale. Casele aveau curți proprii, iar clădirile de apartamente puteau include pasaje și curți interioare.

Construirea marilor ansambluri de locuințe a schimbat această relație. Blocurile nu mai erau proiectate doar ca imobile individuale, ci ca părți ale unor cartiere în care aleile, spațiile verzi, magazinele și școlile erau organizate împreună.

În anii '50, influența urbanismului sovietic a fost vizibilă în ansamblurile construite în cvartale. Ulterior, arhitectura modernistă a favorizat și amplasarea mai liberă a blocurilor, înconjurate de spații verzi și conectate prin alei pietonale.

Cercetările Studio Zona despre locuirea bucureșteană din anii 1950 documentează diversitatea acestor proiecte și felul în care locuirea colectivă a transformat orașul.

Schimbările pot fi observate și în istoria marilor cartiere. Am prezentat deja transformarea cartierului Militari și evoluția cartierului Titan, de la Balta Albă la marile ansambluri rezidențiale.

Ce rol a avut legea sistematizării din 1974

Un moment important în transformarea Bucureștiului a fost adoptarea Legii nr. 58 din 1 noiembrie 1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale.

Actul normativ stabilea principii privind folosirea terenurilor, densitatea construcțiilor, regimul de înălțime și organizarea circulației. Obiectivul era dezvoltarea planificată a localităților și utilizarea cât mai eficientă a spațiului.

Legea nr. 58/1974 poate fi consultată pe Portalul Legislativ.

Legea nu impunea intrările prin spate. Ea a făcut însă parte din cadrul de planificare care a influențat construirea ansamblurilor dense și a fronturilor de blocuri de-a lungul marilor artere.

În anii '70 și '80, sistematizarea a modificat radical numeroase zone ale Capitalei. Casele și străzile vechi au fost înlocuite, în anumite cartiere, cu blocuri și bulevarde noi, iar relația dintre locuință și spațiul public s-a schimbat.

Curtea proprie a fost înlocuită de spațiul comun dintre blocuri

Pentru familiile mutate din case în apartamente, schimbarea nu a însemnat doar o altă adresă. Curtea proprie a fost înlocuită de alei, spații verzi și locuri de joacă folosite de zeci sau sute de vecini.

Locuirea colectivă a adus acces la utilități și la dotări moderne pentru multe familii, dar și o dependență mai mare de spațiile comune. Scara blocului, aleea și terenul dintre clădiri au devenit părți ale vieții cotidiene.

Această transformare este analizată și într-un studiu al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” despre locuirea colectivă și spațiile comunității.

Pentru mai mult context, poți citi și articolul „Cartierele-dormitor: de ce Bucureștiul a crescut în sus și nu în lățime”.

Intrările prin spate existau și înainte de comunism

Ar fi greșit să atribuim toate intrările secundare regimului comunist. În Bucureștiul de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, unele clădiri aveau deja accese diferite pentru locatari, personalul domestic sau activitățile gospodărești.

Un studiu publicat în revista Argument a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” analizează rolul acestor circulații secundare în locuințele bucureștene.

Diferența este că, în multe blocuri comuniste, accesul dinspre interiorul ansamblului răspundea unor nevoi de organizare a circulației și de separare a funcțiunilor, nu ierarhiilor sociale caracteristice anumitor locuințe mai vechi.

Astăzi, când ocolești un bloc pentru a găsi scara, urmezi uneori un traseu stabilit de arhitecți în urmă cu câteva decenii. Între timp, unele alei au devenit parcări, spațiile verzi s-au redus, iar organizarea inițială nu mai este întotdeauna ușor de recunoscut.

Intrarea din spate nu este o particularitate exclusiv comunistă, dar poate spune multe despre felul în care Bucureștiul a fost proiectat și transformat în a doua jumătate a secolului XX.