În centrul Capitalei, acolo unde bulevardele mari se întâlnesc în Piața Unirii, o clădire masivă domină peisajul de aproape jumătate de secol. Magazinul Unirea nu este doar un centru comercial. Este un reper al orașului, un martor tăcut al transformărilor prin care Bucureștiul a trecut – de la ambițiile arhitecturale ale comunismului târziu, la febra consumeristă a anilor ’90 și până la competiția acerbă dintre mall-uri din prezent.

Un proiect de vitrină pentru comunismul românesc

Povestea începe în 1975, când arhitectul Gheorghe Leahu primește sarcina de a proiecta ceea ce avea să fie cea mai mare „casă de comerț” din Capitală. Inaugurat pe 2 septembrie 1976, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, magazinul era prezentat drept o „navă amiral a comerțului românesc”. Numele ales, Unirea, a fost o decizie de marketing politic la fel de atent calculată ca și proporțiile clădirii. Inițial trebuia să se numească „Magazinul Universal Central”, în linie cu marile centre comerciale din Moscova și Sofia, dar varianta finală avea o încărcătură simbolică mai puternică.

Extindere și sacrificii urbane

În anii ’80, Unirea și-a întins aripile – la propriu. Două corpuri noi au fost adăugate, unul spre Călărași și altul spre Bulevardul Unirii. Extinderea nu a fost doar o chestiune de arhitectură, ci și una de urbanism cu miză politică. Clădirea devenea parte integrantă din noul Centru Civic, proiectat după cutremurul din 1977, menit să pună în balanță monumentalitatea Palatului Parlamentului.

Dar aceste transformări au venit cu un preț. Hala Unirii, un reper istoric al pieței bucureștene construit în 1872, a fost demolată în 1986, împreună cu alte clădiri din zonă. În locul lor, betonul și sticla Unirii dominau piața.

Capitalismul bate la ușă

Revoluția din 1989 a schimbat complet natura locului. Rafturile cu produse standardizate au lăsat locul vitrinelor luminoase ale brandurilor internaționale. Sony, Adidas, Nike, dar și primul McDonald’s din România au deschis aici, transformând clădirea într-un pol al noutății.

Anii 2000 au adus un alt val de schimbări. Grupul spaniol Inditex a intrat pe piață și a transformat Unirea în ceea ce presa numea „kilometrul zero al modei” din București. Primul Zara din țară s-a deschis aici, în mai 2009, urmat de Bershka și Pull&Bear.

Era o perioadă în care Unirea părea de neclintit – până când piața s-a schimbat din nou.

De la podium la supraviețuire

Expansiunea marilor centre comerciale din cartiere, creșterea competiției și, mai recent, pandemia, au lovit direct în trafic și în chiriași. Închiderea magazinelor Inditex a fost un semnal clar. În locul lor, la parter au apărut fast-food-uri, covrigării și patiserii. Nu e o simplă schimbare de chiriași, ci o reconversie a spațiului – de la modă internațională la ofertă rapidă și accesibilă.

Astăzi, clădirea are 83.971 m² împărțiți pe patru etaje și un parcaj cu 1.000 de locuri. În jur de 250 de magazine încă funcționează, printre care Koton și câteva branduri locale, alături de cafenele și restaurante. Dar imaginea nu mai e aceeași: spații vacante, zone închise, fațade renovate doar parțial, chiar și probleme de siguranță precum ieșiri de urgență blocate au început să apară în presă.

Între memorie și viitor

Magazinul Unirea rămâne o ancoră urbană. Pentru unii, e o relicvă a copilăriei, locul în care au văzut prima vitrină cu haine occidentale sau au mâncat primul hamburger. Pentru alții, e doar o clădire masivă pe care o traversează grăbiți spre metrou.

Întrebarea este dacă Unirea va reuși să se reinventeze într-un București unde competiția comercială e dominată de mall-uri ultramoderne. Istoria lui arată că știe să se adapteze – dar și că fiecare reinventare a venit cu un cost.