Bucureștiul se remarcă printr-un detaliu unic în peisajul urban românesc, poate chiar european: o densitate de străzi purtând numele vechilor meșteșuguri și meserii. Această particularitate se regăsește mai ales în Centrul Vechi, inima istorică a capitalei, unde ulițele poartă încă nume precum Lipscani, Șelari, Cizmăriei, Negustori sau Băcani. Fiecare dintre aceste denumiri evocă o lume apusă, dar plină de farmec, unde comerțul și viața socială se intersectau în mod firesc.

Bucureștiul și moștenirea străzilor meșteșugărești

Strada Băcani reprezintă un exemplu reprezentativ al acestei moșteniri urbane. Ea păstrează memoria unei vechi profesii comerciale, având o semnificație aparte în cultura bucureșteană. 

Menționată pe Lista Monumentelor Istorice, strada adăpostește clădiri care au jucat un rol central în viața comercială a orașului, păstrând în continuare urmele prosperității și rafinamentului de altădată.

Deși multe clădiri de pe Strada Băcani se află astăzi într-o stare de degradare, ele păstrează amprenta epocii în care vitrinele lor erau pline cu produse exotice și delicatese aduse din întreaga lume. 

Farmecul epocii și comerțul de lux

Această zonă nu era frecventată doar pentru cumpărături, ci și pentru experiența gustativă și socială pe care o oferea. 

Era un loc unde burghezia urbană descoperea noutățile culinare, iar rafinamentul se împletea cu rutina cotidiană a orașului de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

Expresia populară „burtă verde”, astăzi folosită adesea cu umor pentru a descrie o persoană cu poftă mare de mâncare, își are originile în vestimentația băcanilor. 

Aceștia purtau șorțuri verzi în timpul activității lor comerciale, un detaliu vestimentar care a devenit emblematic pentru identitatea profesională a acestei meserii. 

Literatura vremii, precum povestirea Cel din urmă armaș de Ion Slavici, menționează această caracteristică, confirmând rolul său definitoriu în conturarea imaginii băcanilor.

Băcanii: între tradiție și modernitate

Cuvântul „băcan” provine din turcă și desemna inițial „negustor de legume proaspete și uscate”. În realitate, însă, activitatea băcanilor din București depășea mult această definiție. Ei ofereau o gamă variată de produse, multe considerate de lux: ceaiuri rare, rom jamaican sau englezesc, salam de Sibiu și de Verona, brânzeturi precum Emmental și Parmigiano, sardele franțuzești și macaroane italiene.

Mai mult, băcanii comercializau și produse cosmetice – pastă de dinți, pomade pentru stimularea creșterii părului –, semn al deschiderii lor către influențele occidentale și modernitate. La sfârșitul secolului XIX, aproximativ în 1899, mulți dintre băcanii din Capitală erau de origine albaneză, având o tradiție îndelungată în comerțul cu produse alimentare și consolidându-și poziția în economia locală.

Odată cu trecerea timpului, negustorii români și-au afirmat tot mai puternic prezența în această ramură, deschizând magazine de băcănie și delicatese care au devenit simboluri ale calității și eleganței. Un exemplu remarcabil este firma „Pop și Bunescu”, recunoscută pentru excelența sa și reputația solidă pe care o construise în comerțul alimentar.

Strada Băcani, o scenă urbană vibrantă

Strada Băcani nu era doar un loc de aprovizionare; era o veritabilă scenă a vieții urbane. Aici se întâlneau burghezi, funcționari, gospodine și intelectuali, toți atrași de oferta culinară rafinată și de atmosfera plină de viață. 

Magazinele erau atent aranjate, vitrinele atrăgând privirile cu obiecte exotice și produse de lux, în timp ce interiorul emana arome de mirodenii, brânzeturi maturate și cafea proaspăt râșnită.

Această uliță funcționa ca un barometru al nivelului de trai urban și al gusturilor bucureștenilor. Produsele importate, venite din colțuri îndepărtate ale lumii, reflectau o legătură tot mai strânsă cu piețele internaționale și dorința de rafinament și cosmopolitism. 

Într-un oraș aflat în plină expansiune, băcăniile erau mai mult decât simple puncte de vânzare: erau simboluri ale progresului și ale unei societăți urbane sofisticate.

Memorie și patrimoniu

Astăzi, Strada Băcani rămâne un reper important pentru istoria comercială a Bucureștiului. Clădirile sale, chiar și în starea lor actuală, păstrează amprenta trecutului și evocă farmecul unei epoci când comerțul și cultura gustului erau esențiale în viața urbană. 

Pe măsură ce orașul modern se extinde și se transformă, ulițele istorice precum Băcani oferă o fereastră către trecut, amintindu-ne de originile și evoluția capitalei.

Vizitarea Străzii Băcani este, astfel, o incursiune în lumea unei epoci apuse, unde „burtă verde” nu era doar o expresie, ci o emblemă a unei meserii respectate, iar aroma mirodeniilor și a cafelei proaspăt râșnite amintea de rafinamentul unei burghezii atente la detalii. 

Această uliță reprezintă un patrimoniu viu, care continuă să inspire nostalgie și să dezvăluie secretele unei vieți urbane sofisticate, păstrând vie memoria unei epoci în care comerțul și cultura gustului erau împletite într-un mod unic.

Sursă foto: bucurestiulmeudrag.ro

Citește și: De unde provine numele străzii Lipscani: Ulița Mare, negustorii și protipendada bucureșteană