Elisa Brătianu, descendentă a unor familii domnitoare și personalitate marcantă a vieții culturale și politice românești, a trăit o viață ce pare desprinsă dintr-un roman. Născută într-un palat, educată în spiritul culturii și al artei, soție a doi dintre cei mai influenți politicieni români, și implicată activ în viața socială și culturală a țării, Elisa a lăsat în urmă o moștenire care depășește simpla aristocrație de sânge. Inteligentă, elegantă și talentată, vorbea fluent franceza, engleza și germana, iar pasiunea sa pentru cultură și artă s-a păstrat chiar și în momentele cele mai dificile ale vieții. După instaurarea regimului comunist în 1948, aproape întreaga avere a Elisei Brătianu a fost expropriată, iar casa în care trăise ani de-a rândul i-a fost luată. Această pierdere nu a șters însă amintirea unei vieți pline de realizări și de contribuții la cultura și civismul românesc.

Copilărie și originile nobile

Elisa Brătianu s-a născut pe 2 mai 1870 la Palatul Știrbei din Buftea, fiind primul copil al lui Alexandru B. Știrbei (1837–1895) și al Mariei Știrbei, născută Ghica (1851–1885). Familia ei se remarca prin legătura cu istoria României: printre cei mai de seamă strămoși se numără Gheorghe Bibescu, domn al Țării Românești între 1842 și 1848, și Barbu Știrbei, fratele său, care a domnit între 1849–1853 și 1854–1856, acesta din urmă fiind bunicul Elisei.

Încă din copilărie, Elisa a fost educată acasă, împreună cu fratele ei Barbu și sora Elena. Deși nu a urmat un liceu formal, ea a devenit o femeie extrem de cultă. În memoriile sale, intitulate „Memorii involuntare”, Elisa menționa influența decisivă a lui Ioan Slavici, care i-a prezentat poezia lui Mihai Eminescu și a contribuit semnificativ la dezvoltarea sa intelectuală și spirituală.

Copilăria Elisei a fost fericită, dar marcată de tragedii timpurii. În 1885, mama ei a murit la doar 34 de ani, în timpul nașterii celui de-al optulea copil, lăsând familia în durere și suferință. Zece ani mai târziu, în martie 1895, tatăl său, Alexandru Știrbei, s-a stins din viață, lăsând opt copii în urmă. Aceste pierderi au modelat-o pe Elisa, făcând-o să dezvolte un caracter puternic și o capacitate de adaptare remarcabilă.

Educație și talente multiple

Elisa Brătianu era o personalitate poliglotă, stăpânea franceza, engleza și germana, și în timpul Primului Război Mondial s-a dedicat învățării limbii ruse. 

Avea multiple talente: povestea cu har, scria cu ușurință, avea un spirit pătrunzător și o curiozitate care o făcea să treacă rapid de la un domeniu la altul. Memoriile sale reflectă pasiunea pentru cultură, dar și abilitatea de a observa și analiza lumea din jurul ei.

Căsătorii și viața de familie

La 20 de ani, în 1890, Elisa s-a căsătorit cu Alexandru Marghiloman, viitor prim-ministru și personalitate marcantă a Partidului Conservator, cu 16 ani mai în vârstă decât ea. Deși Marghiloman era doctor în drept și științe politice la Paris și de mai multe ori ministru, căsătoria lor nu a durat mult, cei doi divorțând după câțiva ani.

La începutul anului 1907, Elisa s-a căsătorit cu Ion I.C. Brătianu, cunoscut sub numele de Ionel Brătianu, lider liberal și prim-ministru de mai multe ori. Cununia religioasă a avut loc la Palatul Știrbei din București, păstrând astfel legătura cu familia ei de origine. Această căsătorie i-a adus noi responsabilități și a consolidat influența ei în societatea românească.

Relațiile cu familia Brătianu și implicarea socială

Memoriile Sabinei Cantacuzino, sora lui Ionel Brătianu, dezvăluie provocările Elisei în relația cu familia soțului: deși inițial se simțea ostilă față de anumite obiceiuri și locuri, ea a încercat să se integreze și să contribuie la gestionarea domeniilor și a grădinilor. Totuși, uneori, dorința ei de a face schimbări și de a prelua controlul a creat tensiuni.

Spiritul civic al Elisei s-a manifestat în mod concret în timpul campaniei din Bulgaria din 1913, când a organizat un serviciu de ambulanță pentru bolnavii de holeră, susținut financiar de familia Știrbei și alte familii influente. Activitatea umanitară a continuat și în București, în salonul Palatului Știrbei și la casa din Strada Amzei.

În preajma Primului Război Mondial, Elisa a creat atelierul și magazinul „Albina”, dedicat promovării cusăturilor populare românești, contribuind la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural.

Promovarea artei și a tradițiilor românești

Elisa Brătianu a desenat personal modele de ii, cojoace și alte produse tradiționale, publicând un album cu cele mai reușite lucrări. La Florica, a fondat o școală de cusături populare, instruind femei și copii și promovând meșteșugurile tradiționale. În perioada interbelică, a continuat să se ocupe de Așezământul și Biblioteca „Ion I.C. Brătianu”, sprijinind educația și cultura românească.

Biblioteca Ion I.C. Brătianu și moștenirea culturală

La un an după moartea lui Ionel Brătianu, Elisa, împreună cu frații, surorile și colaboratorii soțului său, au pus bazele Bibliotecii Ion I.C. Brătianu, instituție menită să perpetueze memoria și valorile acestuia. 

Piatra de temelie a fost așezată pe 5 iunie 1929, iar în câteva luni, Elisa a donat proprietățile sale de pe strada Biserica Amzei, iar frații Brătianu au contribuit cu aproape 6.000 de volume din biblioteca de la Florica. Această inițiativă a devenit un simbol al culturii și al educației românești.

Ultimii ani și trecerea în neființă

Elisa Brătianu s-a stins din viață pe 13 mai 1957, la vârsta de 87 de ani, ca urmare a unui șoc traumatic provocat de a treia fractură la același genunchi. A fost înmormântată două zile mai târziu în cavoul familiei Rosetti, în cimitirul Bellu din București, lăsând în urmă o moștenire culturală și socială de necontestat.

Viața Elisei Brătianu a fost marcată de noblețe, cultură, curaj și implicare civică. Descendentă a unor familii domnitoare, elevă a lui Ioan Slavici, soție a doi prim-miniștri, și susținătoare a artelor și tradițiilor românești, Elisa a dovedit că influența unei persoane nu se măsoară doar prin rangul social, ci și prin contribuțiile reale la cultura și viața comunității. 

Biblioteca și activitățile ei de promovare a tradițiilor românești rămân un testament viu al dedicării sale pentru patrimoniul cultural și spiritual al țării.

Citește și: Ionel Brătianu, „zodia bună a României”, mâna dreaptă a Regelui Ferdinand I. A introdus votul universal și a „făcut” Marea Unire