La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bucureștiul traversa o perioadă de transformare profundă, în care influențele occidentale se împleteau cu tradițiile locale, iar orașul începea să capete aerul unei capitale moderne. Străzile erau animate de trăsuri luxoase, de doamne elegante și de domni rafinați, iar viața socială se desfășura după reguli bine stabilite, în care aparențele și statutul social contau enorm. În acest decor sofisticat își făceau apariția birjarii cunoscuți sub numele de muscali, personaje devenite rapid indispensabile elitei bucureștene.

Bucureștiul elegant și cultul trăsurilor de lux

Printre acești birjari se aflau și misterioșii scopiți, membri ai unei secte religioase rusești care promovau o credință radicală, bazată pe ideea renunțării totale la dorințele trupești. Deși convingerile lor pot părea astăzi greu de înțeles, în epocă ei erau respectați pentru profesionalism, seriozitate și comportament ireproșabil. Povestea lor reprezintă un capitol aparte din istoria Bucureștiului, în care fastul aristocratic coexistă cu ascetismul extrem.

La final de secol XIX, trăsura nu era doar un mijloc de transport, ci o extensie a prestigiului social. Familiile înstărite comandau trăsuri din marile capitale europene sau apelau la carosieri străini renumiți stabiliți în București. Aceste vehicule erau realizate din lemn de esență tare, piele fină și mătase, iar fiecare detaliu era gândit pentru a oferi confort și a impresiona privirile trecătorilor.

Interiorul trăsurilor era căptușit cu catifea sau mătase, pernele erau moi, iar finisajele trădau gustul rafinat al proprietarilor. Caii de rasă pură, înhămați cu accesorii bogat ornamentate, completau imaginea unui oraș care aspira la eleganța Vienei sau a Parisului. Trăsura devenise un simbol vizibil al apartenenței la lumea bună, iar apariția pe stradă într-un asemenea vehicul era un act de afirmare socială.

Viața aristocratică și figurile emblematice ale epocii

Una dintre figurile emblematice ale înaltei societăți bucureștene era Nyka, fiica bogatului moșier Nenciu. Femeie cunoscută pentru eleganța sa și pentru viața sentimentală tumultuoasă, Nyka fusese căsătorită de trei ori și era adesea subiect de discuție în cercurile mondene. Cu toate acestea, rafinamentul și stilul său impecabil o transformaseră într-un adevărat reper al modei vremii.

Nyka dispunea de un vizitiu și de un lacheu, iar atenția sa pentru detalii era dusă la extrem. Se spune că își schimba culoarea rochiei zilnic, astfel încât să se potrivească perfect cu tapițeria trăsurii sale. Acest obicei ilustrează nu doar opulența aristocrației, ci și rolul central pe care trăsura îl avea în viața socială. Pentru nunți, botezuri sau înmormântări, trăsurile erau adaptate vizual, devenind parte integrantă a ritualurilor publice.

Apariția muscalilor în București

Muscalii au apărut în București în anul 1828, odată cu trupele rusești care au intrat în Principate. Inițial, acești birjari lucrau exclusiv pentru ofițerii ruși, fiind apreciați pentru priceperea lor în mânuirea cailor și pentru disciplina exemplară. Curând însă, reputația lor a depășit cercurile militare, iar boierii români au început să îi prefere pentru deplasările lor.

Îmbrăcați în uniforme elegante, adaptate modei vremii, muscalii atrăgeau atenția prin aspectul lor îngrijit și prin comportamentul sobru. Ei nu erau simpli vizitii, ci adevărați profesioniști, care cunoșteau orașul, regulile nescrise ale societății și importanța discreției. Prezența lor constantă la evenimentele importante i-a transformat în personaje familiare ale peisajului urban bucureștean.

Scopiții, o sectă religioasă cu credințe radicale

Mulți dintre muscalii care activau ca birjari în București făceau parte din secta scopiților, o mișcare religioasă fondată în Rusia de țăranul Kondraty Selivanov. Această sectă promova ideea că păcatul își are originea în dorințele trupești, iar singura cale sigură spre mântuire era eliminarea definitivă a acestora. Astfel, castrarea devenea un act sacru, menit să purifice trupul și sufletul.

În Rusia, scopiții au fost persecutați și considerați periculoși din cauza practicilor lor extreme. În schimb, în România au găsit un spațiu de toleranță, unde autoritățile nu i-au prigonit, iar comunitatea locală i-a acceptat mai ales datorită comportamentului lor pașnic. Departe de a încerca să-și impună credințele, scopiții trăiau discret, respectând legile și normele societății gazdă.

Viața cotidiană a scopiților din București

Majoritatea scopiților locuiau într-o zonă aflată în apropierea actualului Obor, pe o stradă care avea să fie cunoscută sub numele de strada Birjarilor. Aici se formase o comunitate unită, în care membrii împărtășeau aceleași valori și un stil de viață auster. Deși activau într-un domeniu vizibil, precum transportul cu trăsura, viața lor personală era marcată de simplitate și autocontrol.

Scopiții erau cunoscuți ca oameni blânzi, care respingeau orice formă de violență. Nu consumau alcool și evitau excesele de orice fel, preferând o existență ordonată și disciplinată. Această atitudine le-a adus respectul clienților, care îi considerau de încredere și previzibili. Într-un oraș în plină expansiune, unde tentațiile erau numeroase, scopiții reprezentau o prezență atipică, dar apreciată.

Rolul scopiților în istoria Bucureștiului

Deși secta scopiților a dispărut treptat, odată cu schimbările sociale și politice ale secolului XX, amprenta lor asupra Bucureștiului rămâne vizibilă în istorie. Ei au contribuit la profesionalizarea meseriei de birjar și au influențat standardele de comportament și eleganță asociate acestei ocupații. Prin prezența lor constantă la evenimentele importante, au devenit martori tăcuți ai vieții mondene și ai transformărilor urbane.

Astăzi, povestea scopiților este puțin cunoscută, dar ea oferă o perspectivă fascinantă asupra diversității culturale și religioase a Bucureștiului de altădată. În spatele strălucirii trăsurilor și a luxului aristocratic se ascund destine neobișnuite, precum cele ale acestor birjari ascetici, care au ales o cale extremă de credință. Istoria lor completează tabloul complex al unui oraș aflat la răscruce între tradiție, modernitate și influențe venite din toate colțurile Europei.

Citește și: Strada Bazaca, pierdută în negura timpului. Cum a dispărut cea mai veselă arteră din Bucureștiul interbelic