Mia Apostolescu rămâne una dintre figurile emblematice ale teatrului românesc din perioada interbelică, un nume care a scris istorie pe scena celebrului teatru „Cărăbuș” și pe multe alte scene din țară. Considerată o prezență deopotrivă fascinantă și inconfundabilă, ea s-a remarcat nu doar prin frumusețea ei vibrantă, ci și printr-un talent aparte, care a făcut-o să devină una dintre cele mai iubite artiste ale vremii. 

Ascensiunea unei artiste inegalabile în teatrul interbelic

Veselă, expresivă și plină de o energie molipsitoare, Mia Apostolescu a cucerit publicul ca nimeni alta, transformând fiecare apariție într-un adevărat eveniment artistic.

În epocă, contemporanii o priveau ca pe o adevărată „bombă universală”, o forță a naturii care electriza scena la fiecare spectacol. Locul ei în teatrul de revistă a fost atât de important încât mulți o considerau „mâna dreaptă” a lui Constantin Tănase, directorul și sufletul teatrului „Cărăbuș”. 

Această apreciere nu venea doar din talentul ei muzical sau actoricesc, ci din contribuția reală pe care Mia Apostolescu a avut-o la succesul extraordinar al mișcării de revistă din acea perioadă.

Talentul care a redefinit scena de la Cărăbuș

Mia Apostolescu a fost recunoscută drept cea mai inspirată și mai apreciată cupletistă a teatrului „Cărăbuș”, o artistă completă, capabilă să transforme cele mai simple cuplete în momente memorabile. Cunoscutul critic de teatru Al Lazăr spunea despre ea, într-o evocare din 2012, că era „frumoasă, inteligentă și talentată, mâna dreaptă a lui Tănase și pandantul lui comic”. 

Descrierea continua cu o veritabilă odă închinată talentului ei: „O zănatică, o nebună, o zvăpăiată, o turbată dezinvoltă, o minunăție a cupletelor. Înger și demon, patimă și ispită, farmec și seducție, toate la un loc, o bombă universală care exploda la fiecare spectacol.”

Acest portret surprinde esența unei artiste pentru care scena era viață pură. Mia Apostolescu avea capacitatea rară de a îmbina într-un mod unic energia scenică, ironia fină, dansul, muzica și expresivitatea teatrală, reușind să creeze un stil personal, imediat recognoscibil. Fiecare rol al său era o explozie de expresivitate, iar publicul, cucerit de farmecul ei, revenea mereu pentru a o revedea.

Dar talentul ei nu se oprea la cuplete. Mia era o actriță de comedie redutabilă, cu o prezență scenică magnetică. Intrările ei pe scenă erau suficiente pentru a capta atenția tuturor, iar modul în care își construia personajele demonstra o înțelegere profundă a mecanismelor comicului. Toate aceste calități explică de ce a urcat atât de repede în elita teatrului de revistă.

Parteneriatul unic cu Constantin Tănase

Una dintre cele mai puternice alianțe artistice ale perioadei interbelice a fost cea dintre Mia Apostolescu și Constantin Tănase. La „Cărăbuș”, Mia nu era doar o actriță de succes, ci un pilon de bază pentru spectacolele conduse de Tănase. Profesionalismul său desăvârșit și dedicarea față de meserie au transformat-o într-un partener ideal pentru marele actor.

În piesele „Ura, Cărăbuș!” și „Lozul Cărăbușului”, Mia Apostolescu a oferit interpretări remarcabile, consolidându-și statutul de vedetă a teatrului de revistă. Alături de Tănase, forma un duo artistic care magnetiza publicul. 

Cei doi se completau reciproc în mod impecabil: Tănase era maestrul satirei și al comicului de situație, în timp ce Mia aducea prospețime, feminitate, dinamism și un joc scenic care ridica fiecare scenă la un nivel superior.

În această perioadă, ea a devenit nu doar o actriță adorată, ci și o personalitate influentă în lumea artistică. Colegii o respectau, publicul o idolatriza, iar „Cărăbușul” își lega imaginea tot mai mult de prezența sa incandescentă.

O prezență emblematică a teatrului de revistă

Mia Apostolescu nu doar că juca, ci „înflorea” efectiv fiecare piesă în care apărea. Alături de Lisette Verea, Nae Roman, Elena Zamora, Sergiu Malagamba și celebrul cuplu Stroe și Vasilache, Mia a făcut parte dintr-o elită a teatrului interbelic care a ridicat genul de revistă la rang de artă națională.

Un episod celebru din cariera ei este întâlnirea cu legenda cinematografiei mondiale, Charlie Chaplin, petrecută la Paris, într-un restaurant. Mia era alături de Tănase și soția acestuia, iar momentul s-a transformat într-o întâlnire memorabilă, în care cei doi mari artiști – Tănase și Chaplin – au dansat și au discutat îndelung. 

Anecdota consemnată de Ioan Massoff și Radu Tănase arată reacția plină de mândrie a lui Tănase când un chelner l-a prezentat ca american: „Te rog să-i spui că sunt român… Roumain… artist din București… Bucharest… comprenez?” Mia a fost prezentă în acea seară istorică, ca parte din familia artistică a lui Tănase.

Loialitatea care a salvat „Cărăbușul”

Un moment cu adevărat dramatic pentru teatrul „Cărăbuș” a fost incendiul devastator din ajunul Crăciunului 1938, izbucnit în timpul premierei „Poftă bună la Tănase!”. Clădirea ardea, iar trupa privea neputincioasă cum se năruia locul care le fusese „acasă” ani la rând.

În acel haos, Mia Apostolescu s-a ridicat ca un simbol al devotamentului. Hotărâtă, răvășită, dar plină de curaj, ea ar fi spus: „Cum o să abandonăm Cărăbușul? El e pâinea noastră, viața noastră, casa noastră, iubirea noastră!” 

Mai mult de atât, actrița și-a oferit, cu o sinceritate emoționantă, propriile bijuterii și blănuri pentru reconstrucție: „Am să-mi vând toate blănurile și bijuteriile de la «fazanii» mei.” Era un gest rarisim, dovada supremă a atașamentului ei pentru teatru și pentru Constantin Tănase.

Spectacolul a fost mutat la sala Savoy, iar Mia a urmat trupa în turneele din Orient – Istanbul, Cairo, Beirut, Tel Aviv, Ierusalim –, demonstrând o reziliență care a devenit legendară.

Ultimii ani ai unei legende

După moartea lui Constantin Tănase în 1945, Mia Apostolescu a continuat să evolueze în spectacole precum „Răbdare, Tănase”, „Nu te lăsa, Tănase!” și „Gioconda la Savoy”. Deși absența partenerului său artistic de o viață a fost resimțită profund, ea a rămas o prezență importantă pe scenele românești, păstrând vie tradiția revistei.

Astăzi, Mia Apostolescu este privită ca o figură de referință a teatrului românesc, o artistă completă, care a depășit prin talent și personalitate limitele vremii sale. Devotamentul, forța interioară, profesionalismul și magnetismul ei scenic au transformat-o într-un simbol al epocii interbelice.

Moștenirea ei rămâne vie în memoria colectivă: Mia Apostolescu este diva care a redefinit teatrul de revistă și a devenit pentru totdeauna „steaua de la Cărăbuș”, femeia care a știut să transforme fiecare rol într-o explozie de farmec și artă autentică.

Citește și: Constantin Tănase, copilul sărman care a pus Bucureștiul pe harta teatrului românesc. Își punea cartoane în ghete și alerga tot orașul pentru o bucată de covrig