Crăciunul, așa cum îl cunoaștem astăzi, cu brad împodobit, daruri și lumină, este rezultatul unei istorii îndelungate, în care tradițiile locale s-au întâlnit cu influențe europene. În spațiul românesc, momentul simbolic al apariției bradului de Crăciun este strâns legat de venirea pe tron a lui Carol I și de începutul unei epoci de modernizare accelerată. Documentele consemnează anul 1866 drept reperul fondator al Crăciunului „regal” în România, când, la Palatul Domnesc din București, a fost împodobit primul brad de Crăciun cunoscut din istoria noastră.

1866, anul care a schimbat destinul României

Anul 1866 ocupă un loc esențial în istoria românilor, marcând începutul unei noi etape politice și sociale. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, Principatele Unite aveau nevoie de stabilitate și de un conducător capabil să ofere garanții externe. 

În martie, principele prusac Karl Eitel Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat tronul României, iar în aprilie a fost organizat plebiscitul care i-a confirmat alegerea.

Drumul noului domnitor către țara pe care urma să o conducă timp de aproape jumătate de secol a fost plin de riscuri. Din cauza conflictului dintre Austria și Prusia, Carol a fost nevoit să călătorească incognito, cu un pașaport elvețian, pe o rută complicată, de la Düsseldorf până la Baziaș. 

De acolo, a coborât pe Dunăre spre Turnu Severin, ajungând în țară la 20 mai 1866. Călătoria s-a încheiat cu intrarea sa în București, unde, pe 10/22 mai, a depus jurământul ca domnitor.

Palatul Domnesc și primele impresii ale principelui

Sosirea lui Carol la București a fost însoțită de o surpriză notorie. Palatul Domnesc de pe Calea Victoriei, cunoscut drept casa Golescu, era o clădire modestă, fără etaj, care nu corespundea așteptărilor unui prinț crescut în rigorile curților europene. Construită între 1812 și 1815 de boierul Dinicu Golescu, clădirea fusese transformată în Curte Domnească în vremea lui Alexandru Dimitrie Ghica și fusese locuința lui Cuza până în 1866.

Cu toate acestea, Carol I a înțeles rapid realitățile țării pe care urma să o conducă. În anii următori, palatul a fost reamenajat și modernizat, devenind un simbol al noii orientări spre progres. Un reper important îl constituie anul 1882, când clădirea a fost dotată cu iluminat electric, o premieră pentru București.

Primul Crăciun regal și bradul din 1866

La nici opt luni de la venirea sa în România, Carol I a sărbătorit primul Crăciun „regal” în decembrie 1866. În contextul unei Capitale aflate încă în plin proces de modernizare, cu străzi pavate recent și cu o stare generală de sărăcie descrisă de contemporani, momentul avea o semnificație aparte. 

Bradul împodobit la Palatul Domnesc era decorat simplu, cu flori de hârtie și fructe, după moda germană, aducând o notă de noutate într-o societate care nu cunoscuse până atunci acest obicei.

Atmosfera din casa regală, dominată de sobrietatea lui Carol I și de discreția reginei Elisabeta a României, era diferită de exuberanța care avea să caracterizeze Crăciunurile de mai târziu. Totuși, buna dispoziție nu lipsea. Regele își petrecea adesea Ajunul la masa de lucru, iar în ziua de Crăciun obișnuia să iasă la patinoar sau să joace biliard seara.

Tradiții, daruri și viața de la curtea lui Carol I

Un element definitoriu al Crăciunului regal în epoca lui Carol I era atenția acordată copiilor și personalului curții. Cu aproape 160 de ani în urmă, regele invita sute de copii la masă, discuta cu ei și le oferea daruri constând în haine, fructe și dulciuri. 

În 23 decembrie, copiii doamnelor de onoare și cei ai cuplului princiar se adunau pentru a împodobi un brad uriaș, care ajungea până în tavan. Momentul era unul vesel, cu glume, ceai și o prăjitură tradițională de Crăciun, Baumkuchen.

După plecarea copiilor, personalul curții definitiva decorarea bradului. În seara Ajunului, Carol I și regina ofereau daruri angajaților Casei Regale, iar familia primea cu bucurie cadouri simple, de obicei produse locale, precum șerbeturi și dulcețuri.

Ceremonialul religios și sobrietatea sărbătorii

Crăciunul la curtea lui Carol I avea și o componentă ceremonială bine definită. În 24 decembrie, Mitropolitul, însoțit de înalți reprezentanți ai Bisericii, venea la palat cu sfintele icoane. Garda prezenta onorul, iar în apartamentele regale aveau loc rugăciunile specifice Ajunului Nașterii Domnului. 

În cele trei zile de Crăciun nu se organizau recepții oficiale, sărbătoarea fiind petrecută în cerc restrâns, familial, un semn al austerității și disciplinei care îl caracterizau pe rege.

De la Peleș la București: bradul electric de la 1900

În jurul anului 1900, tradiția bradului regal a cunoscut o nouă etapă. Un brad înalt și frumos era trimis anual la Curtea Regală de la București, ales de grădinarul de la Castelul Peleș. Pregătirile începeau cu două săptămâni înainte, iar domeniul de vânătoare furniza carne pentru mesele festive. Din Nürnberg erau aduse ornamente spectaculoase, iar bradul era amplasat în marea sală de bal.

Din cauza dimensiunilor sale, nu se mai foloseau lumânări, ci mici lămpi electrice multicolore, un semn al modernității și al progresului tehnic. Fiecare membru al curții primea un cadou, consolidând ideea de comunitate în jurul suveranului.

Bradul de Crăciun în Europa și influențele asupra României

Tradiția bradului de Crăciun are rădăcini adânci în Europa Centrală. Primele mențiuni apar în Alsacia, înainte de 1550, iar în 1539 un brad a fost dus în catedrala din Strasbourg. Se spune că Martin Luther ar fi împodobit un brad cu lumânări, pentru a simboliza stelele de pe cer.

Obiceiul s-a răspândit treptat, ajungând în Anglia în 1841, când prințul consort Albert de Saxa-Coburg și Gotha i-a dăruit un brad soției sale, Regina Victoria. De aici, moda a fost preluată de multe curți europene, inclusiv de cea română, odată cu venirea lui Carol I.

Moștenirea Crăciunului regal

În deceniile următoare, Casa Regală a României a continuat să sărbătorească Crăciunul, adaptându-l spiritului vremii. Sub Ferdinand I al României, sărbătorile au devenit mai luminoase și mai festive, iar în epoca recentă, Crăciunurile de la Săvârșin, găzduite de Mihai I al României, au readus în prim-plan colindele și bradul ca simbol al continuității.

Privind în urmă, primul brad împodobit în 1866 nu a fost doar un gest festiv, ci un semn al deschiderii României către Europa și al dorinței de modernizare. Crăciunul regal din vremea lui Carol I a pus bazele unei tradiții care, peste generații, a devenit parte firească a identității culturale românești.

Citește și: Drama Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta. Singurul lor copil a murit la 3 anișori, răpusă de o boală nemiloasă