Nae Roman este una dintre cele mai emblematice figuri ale teatrului românesc din perioada interbelică și postbelică. Cariera sa a fost marcată de numeroase momente importante pe scenă, dar și de o personalitate distinctivă care a atras atât admiratori, cât și detractori. Actorul și cântărețul s-a impus ca o personalitate complexă, capabilă să facă față presiunilor vremii, păstrându-și autenticitatea chiar și în fața autorităților regimului comunist.

O figură definitorie a teatrului românesc

Născut Nicolae Constantinescu pe 30 noiembrie 1909, în Roman, un oraș cu tradiții artistice modeste, dar cu un impact semnificativ asupra formării viitorilor artiști, tinerețea sa nu părea să anunțe drumul extraordinar ce îl aștepta. 

Totuși, viața avea alte planuri pentru el, modelându-l într-unul dintre cei mai îndrăgiți entertaineri ai teatrului de revistă și operetă românesc.

Botezat de Constantin Tănase

Momentul decisiv din viața lui Nicolae a venit în timpul unei întâlniri cu celebrul actor Constantin Tănase. Atunci a fost „botezat” cu numele de scenă care avea să-l facă faimos. Se spune că, la vederea unui afiș cu numele său, Tănase l-a întrebat de unde vine. 

Au auzit răspunsul „din Roman”, iar Tănase i-a spus: „Atunci de acum înainte o să te numești Nae, pentru că ești din popor, și Roman, pentru că ești din Roman, și sună mai bine.” De atunci, Nicolae Constantinescu a devenit Nae Roman, un nume care avea să devină sinonim cu universul artistic al revistelor și operetelor românești.

Ascensiunea rapidă în perioada interbelică

În perioada interbelică, Nae Roman a construit rapid o carieră impresionantă. Carisma și umorul său rafinat l-au făcut extrem de apreciat de public. Debutează alături de mari nume ale teatrului românesc, printre care actorul Bimbo Mărculescu, cu care a jucat numeroase roluri pe scena Teatrului de Revistă. Colaborarea lor a fost esențială pentru ambele cariere, iar împreună au devenit unele dintre cele mai mari vedete ale vremii.

Un alt capitol important în cariera sa a fost asocierea cu Teatrul „Cărăbuș”, care i-a oferit oportunitatea de a juca internațional. Nae Roman a urcat pe scenă în orașe precum Istanbul, Cairo, Beirut, Tel Aviv și Ierusalim, alături de figuri legendare ale teatrului românesc, precum Constantin Tănase, Mia Apostolescu, N. Stroe și Lisette Verea. Aceste spectacole i-au adus recunoaștere internațională și l-au consacrat ca o personalitate emblematică a teatrului românesc.

Prezența îndelungată în opereta românească

După perioada petrecută în Orient, Nae Roman a avut o carieră remarcabilă timp de 30 de ani pe scena Teatrului de Operetă din București. De-a lungul acestei perioade, el a devenit un nume consacrat în muzica și teatrul românesc. 

A interpretat o gamă largă de roluri, unul dintre cele mai notabile fiind Alfred P. Doolittle în My Fair Lady, primul musical realizat în România, regizat de maestrul Ion Dacian. Acest rol i-a consolidat popularitatea și i-a confirmat statutul de artist deosebit.

Nae Roman pe marele ecran

Dincolo de teatru, Nae Roman a avut o carieră cinematografică remarcabilă, apărând în numeroase filme de succes ale vremii. Printre cele mai cunoscute se numără Nu vreau să mă însor (1960), Darclee (1961), Politică și delicatese (1963), Străinul (1964), Dragoste la zero grade (1964), Pădurea spânzuraților (1965), De-aș fi… Harap Alb (1965), Împușcături pe portativ (1968) și Expresul de Buftea (1979). În aceste filme, el aducea o notă distinctivă de umor și caracter, combinând cu măiestrie elementele comice cu cele dramatice.

Nae Roman era recunoscut pentru talentul său excepțional de a combina comicitatea cu virtuozitatea verbală. Așa cum scria Al. Lazăr pe site-ul Teatrului de Revistă Constantin Tănase:

„Avea o carismă de comic savuros susținută de virtuozitate verbală, care te făcea să depui eforturi să înțelegi ce spune. Cu gravitatea unui savant elabora un cuvânt articulat pe care apoi îl jongla cu iuțeala unui mare prestidigitator. Excelent în a juca pisălogi și bârfitori, pe care-i interpreta cu mare finețe și talent. A făcut cuplu pe scenă cu G. Testian și muzical cu Bimbo Mărculescu.”

Colaborări și cupluri de scenă

Colaborările sale cu alți actori celebri, precum G. Testian sau Bimbo Mărculescu, au devenit repere în carierele acestora. Cuplurile pe care le forma pe scenă au avut un succes răsunător, iar spectatorii veneau la spectacole pentru a-l vedea în diverse personaje comice și pentru a se bucura de muzicalitatea vocii sale. 

Prin aceste interpretări, Nae Roman a devenit un simbol al teatrului de revistă românesc, definind acest gen și inspirând generații de artiști.

Atitudine în fața comunismului

Potrivit Wikipedia și altor surse, Nae Roman a refuzat să devină membru al Partidului Comunist Român, în ciuda presiunilor exercitate asupra sa după ce a fost decorat cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române. În ciuda avantajelor pe care acest statut le-ar fi adus, el a rămas fidel principiilor sale, refuzând compromisurile și demonstrând independență și verticalitate morală.

Refuzul său a fost și o formă de protest împotriva regimului comunist, care încerca adesea să coopteze artiștii pentru a le controla activitatea. Chiar și sub această presiune, Nae Roman a rămas carismatic și apreciat, iar atitudinea sa a întărit imaginea sa ca artist autentic, neinfluențat de politica vremii.

Recunoaștere și moștenire

Nae Roman a primit titlul de Artist Emerit în 1964 și Ordinul Meritul Cultural, clasa a III-a în 1968. Aceste distincții nu l-au făcut însă să cedeze în fața regimului; a rămas simbolul artei libere și al spiritului neînduplecat. 

Nae Roman s-a stins din viață pe 4 februarie 1985, în Israel, lăsând în urmă o amprentă de neșters în teatrul și cinematografia românească. Moartea sa a fost o pierdere uriașă pentru cultura română, însă moștenirea artistică a rămas vie.

Prin umorul său inconfundabil și prin dedicarea față de artă, Nae Roman rămâne în memoria publicului ca exemplu de autenticitate și talent pur. În ciuda vremurilor grele și a presiunilor politice, el nu a cedat niciodată și a continuat să fie un artist respectat și admirat. Povestea sa este cea a unei personalități puternice care a rămas fidelă valorilor sale și a adus bucurie publicului prin talentul său deosebit.

Citește și: Mia Apostolescu, diva Bucureștiului interbelic, mâna dreaptă a lui Constantin Tănase. Povestea superbei cupletiste de la Cărăbuș