Bucureștiul anilor ’30 era un oraș aflat sub semnul schimbării, al entuziasmului și al modernității importate din Occident. Supranumit deja „Micul Paris”, orașul începea să privească tot mai insistent peste Ocean, fascinant de ritmul, tehnologia și stilul de viață american. Pe bulevardele centrale, printre clădiri noi, reclame luminoase și cinematografe elegante, distracția căpăta forme nemaivăzute până atunci. Jazzul, barurile moderne și automatele de servire deveneau simboluri ale unei epoci care își dorea să lase definitiv în urmă aerul patriarhal.

Bucureștiul sedus de moda americană

În acest context a apărut Bufetul Automat, un local care a stârnit uimire, curiozitate și admirație. Aici, bucureștenii puteau trăi o experiență considerată revoluționară: mâncarea și băutura nu mai erau aduse de chelner, ci obținute prin introducerea unui jeton într-un automat. Sandvișuri, șprițuri, whisky sau țigări apăreau ca prin magie, într-un decor care rivaliza cu marile orașe ale Americii. 

Anii ’30 au reprezentat momentul în care influența americană a devenit vizibilă în viața de zi cu zi a Capitalei. Pe marile bulevarde apăreau clădiri de locuințe colective construite pe verticală, adevărate blockhouse-uri cu zece etaje, ridicate pe bulevardele Brătianu și Take Ionescu, cunoscute astăzi drept Nicolae Bălcescu și Gheorghe Magheru. Aceste construcții moderne schimbau radical silueta orașului și anunțau o nouă viziune urbanistică.

În același timp, pe străzi puteau fi văzute automobile Ford, simboluri ale progresului și ale industrializării. Reclamele luminoase, lighting designul sofisticat și vitrinele spectaculoase completau tabloul unui oraș care își dorea să semene tot mai mult cu New York-ul. Interiorul localurilor era amenajat elegant și funcțional, în stil Art Deco, cu marmură, metal lucios și sticlă colorată. Bucureștiul trăia o adevărată explozie de modernitate.

Bulevardul Elisabeta și mirajul nopții

Un rol central în viața mondenă îl avea bulevardul Elisabeta, care în acea perioadă era departe de imaginea degradată de astăzi. Zona pulsa de viață, lumină și sunet, fiind comparată adesea cu Broadway-ul. Cinematografele se succedau unul după altul, iar reclamele luminoase și difuzoarele amplasate în stradă anunțau premierele momentului.

Aici, bucureștenii puteau vedea pentru prima dată filme americane cu Greta Garbo, Rudolf Valentino sau Charlie Chaplin. Seara, centrul orașului devenea un spectacol continuu, iar mirajul Americii era cel mai intens după lăsarea întunericului. Străzile scăldate în lumină electrică, muzica jazzului și localurile elegante transformau Bucureștiul într-o capitală a distracției moderne.

Apariția Bufetului American pe bulevardul Elisabeta

În anul 1931, revista Realitatea Ilustrată anunța cu entuziasm deschiderea unui nou local american pe bulevardul Elisabeta, la numărul 5. Tonul articolului era unul elogios, descriind Bufetul American drept o adevărată revelație pentru publicul bucureștean. După o perioadă îndelungată de lucrări intense, localul își deschidea porțile, promițând o experiență fără precedent.

Instalațiile erau prezentate ca fiind „ultimul cuvânt al tehnicii moderne”, iar eleganța aranjamentului interior era considerată aproape provocatoare pentru privire. Consumațiile, variate și de calitate, demonstrau că investiția nu fusese în zadar. Publicul așteptase cu nerăbdare inaugurarea, iar Bufetul American era văzut ca un punct de atracție pentru gusturile cele mai rafinate ale Capitalei.

Bufetul Automat de pe Calea Victoriei

O adevărată senzație avea să provoace însă Bufetul Automat, un local despre care, multă vreme, nu se știa aproape nimic. Primele informații apar în anul 1930, când ziarul Rampa anunța deschiderea acestuia pe Calea Victoriei, la numărul 44. Inițial, aspectul său exact și identitatea creatorilor rămâneau necunoscute, dar succesul era imediat.

Ulterior, arhitectul Hugo Stossel, venit în România pentru a profesa timp de cinci ani, avea să îi ofere forma cunoscută. Între anii 1933 și 1934, localul a fost modificat și adaptat stilului modernist Art Deco, devenind un reper al distracției urbane. Bufetul Automat nu era doar un bar, ci o demonstrație de inovație și tehnologie aplicată vieții cotidiene.

Sandvișuri și șprițuri la jeton

Descrierea făcută de Rampa în noiembrie 1930 surprinde perfect atmosfera localului. Capitala primea un nou divertisment, un bufet automat „garnisit cu tot ce poftește inima”: sandvișuri, șprițuri, flori, whisky, țigări, prăjituri și cafea. De dimineața devreme, de la ora șase, și până târziu după miezul nopții, publicul se perinda neîncetat prin fața galantarelor automate.

Casierițele aveau rolul de a transforma banii în jetoane, iar ritmul era atât de intens, încât schimburile se încheiau cu epuizare totală. Imaginea era comparată ironic cu cea a concurenților de la campionatele de dans, atât de mare era oboseala personalului. La intrare, un gnom minuscul, îmbrăcat în roșu, părea strivit de valul continuu de vizitatori, simbol al succesului nebănuit al localului.

Magia automatului și diferența față de restaurantele clasice

Farmecul Bufetului Automat nu stătea doar în rapiditatea servirii, ci și în decorul său modern. Marmura, sticlele mate sau colorate luminate din interior, mesele de cristal cu picioare de nichel lucios creau o atracție irezistibilă. Totul era gândit pentru a sugera progres, eficiență și eleganță, într-un stil inspirat direct din America.

Autorii vremii făceau comparații directe cu Statele Unite, unde aproape fiecare bloc avea propriul automat, iar personalul era redus la minimum. În București, însă, clienții preferau să păstreze plăcerea socializării. De aceea, chelnerii și garderobierele au fost reintegrați, pentru ca lumea să poată sta la masă, să flirteze și să observe atmosfera din jur. Diferența majoră rămânea viteza serviciului, prețurile mai accesibile și economia bacșișului, un detaliu deloc neglijabil.

Distracție, modernitate și spiritul Micului Paris

Bufetul Automat și barurile americane din Bucureștiul anilor ’30 au devenit simboluri ale unei epoci optimiste, în care orașul visa la progres și sincronizare cu marile capitale ale lumii. Ele reflectau nu doar gusturile publicului, ci și dorința unei societăți de a se reinventa. 

Între jazz, lumini electrice și sandvișuri la jeton, Bucureștiul trăia una dintre cele mai vibrante perioade ale sale, lăsând în urmă o moștenire fascinantă a distracției urbane interbelice.

Citește și: Restaurantul Budapesta, între legende și controverse. Acum 40 de ani, aici s-ar fi servit ficat de om procurat de la IML