Bucureștiul este un oraș care se schimbă în fiecare zi, dar nu întotdeauna în direcția în care ne-am dori. Între trafic, temperaturi tot mai greu de suportat vara, presiunea pusă pe spațiile verzi și cartierele construite pe repede înainte, întrebarea nu mai este dacă avem nevoie de o transformare,... Citește mai mult
Bucureștiul produce destule ocazii de a transpira stând pe loc, având în vedere semafoarele lungi, peroanele aglomerate sau ședințele care descoperă încă un punct pe ordinea de zi. Înotul propune o variantă ceva mai elegantă. Pentru că intri în apă, lași telefonul într-un dulap și, vreme de cel puți... Citește mai mult
Pe Calea Victoriei, la numărul 12, Bucureștiul afișează una dintre cele mai solemne fețe. Zece coloane dorice, trepte cât pentru intrarea unei întregi epoci, două pavilioane de colț și aerul sever al unei instituții care cere vizitatorului să-și îndrepte discret cravata. În spatele fațadei funcțione... Citește mai mult
Bucureștiul vechi se ascunde în locuri foarte vizibile. Ia să fii atent! Sub cupola Palatului CEC, sub coloanele Muzeului Național de Istorie sau sub marmura Băncii Naționale stau, strat peste strat, fundațiile unui oraș negustoresc care mirosea a lemn ud, cafea, piele, vin și marfă adusă de pe drum... Citește mai mult
Problema cartierului Dudești e că toată lumea îl recunoaște după nume, dar foarte puțini ar desena același contur pe hartă. Pentru unii începe la Hala Traian, pentru alții la Poșta Vitan, iar pentru șoferul prins în intersecție la Dristor reprezintă, probabil, porțiunea de oraș pe care o traversează... Citește mai mult
Bulina roșie! Un element cu care Bucureștiul păstrează o relație… să-i spunem „complicată”. Bucureștenii văd bulina, se încruntă o secundă, apoi își continuă drumul spre cafeneaua de la parter, unde un espresso costă cât o expertiză tehnică de jucărie. Discul roșu de pe fațadă a devenit între timp p... Citește mai mult
Pe vremuri, puteai citi Bucureștiul vechi după firme, după mirosuri și, mai ales, după numele străzilor. O uliță anunța mărgele, alta șei, alta blănuri, iar Lipscanii promiteau marfă sosită din centrul Europei. Comerțul își scria singur harta, cu o claritate pe care urbanismul contemporan ar privi-o... Citește mai mult
Bucureștiul interbelic avea o relație destul de complicată cu noutatea. O admira în reviste, o comenta la cafenea, iar când noutatea se muta pe strada vecină și apărea sub forma unei case albe, cu acoperiș-terasă și ferestre lungi, începea rumoarea. Până atunci, o locuință respectabilă trebuia să po... Citește mai mult
Ateneul Român încântă pe toată lumea în centrul Bucureștiului, emanând siguranța calmă a unei clădiri care „știe” foarte bine că e vedeta orașului. Cupola, coloanele emblematice și grădina din față au intrat de mult în decorul oficial al Capitalei, alături de porumbei, ambuteiaje și eterna întrebare... Citește mai mult
Unele locuri spun povestea unei țări fără să rostească vreo frază solemnă. Aeroportul Internațional Henri Coandă din Otopeni face parte din categoria asta. Îl traversezi grăbit, cu boarding pass-ul strâns între degete și cu gândul la vacanță, delegație sau întoarcerea acasă, iar clădirile, pistele ș... Citește mai mult