La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bucureștiul creștea cu viteza unui oraș care își cumpărase pantofi europeni, dar încă intra cu ei în noroi. Tramcarele trase de cai se strecurau printre case, ulițele păstrau desenul vechilor mahalale, iar administrația municipală lucra cu resurse mici pentru ambiț... Citește mai mult
Bucureștiul fanariot a avut puține lucruri în comun cu orașul de bulevarde, clădiri de birouri și semafoare nervoase de astăzi. În secolul al XVIII-lea, Capitala semăna cu un târg întins, traversat de drumuri podite cu lemn, presărat cu curți boierești, hanuri, grădini, biserici și mahalale care pur... Citește mai mult
În istoria politică a Bucureștiului, secolul al XIX-lea are o atmosferă de încăpere grea, în care cineva a deschis brusc ferestrele și a lăsat să intre, odată cu aerul rece, toate neliniștile Europei moderne. De o parte stăteau boieri vechi, regulamente, consuli străini, interese rusești și otomane,... Citește mai mult
La prima vedere, Bucureștiul pare un oraș cu o relație mai degrabă administrativă cu apa. Dâmbovița curge disciplinată între betoane, Colentina se ascunde pe sub poduri și printre cartiere, iar lacurile apar pe hartă ca niște pete albastre care au scăpat de febra bordurilor. Și totuși, orașul are o... Citește mai mult
Bucureștiul comunist putea fi citit, uneori, direct în vitrine. În centru, marile magazine universale își etalau raioanele, promisiunea unei vieți moderne și ordonate, cu perdele, stofe, cristaluri, ceasuri electronice și confecții „după ultima modă”. În cartiere, alimentara, aprozarul, tutungeria,... Citește mai mult
Bucureștiul vechi poate fi citit prin palate, hanuri, mahalale și biserici, dar Constantin C. Giurescu propune, în Istoria Bucureștilor, o cale mai puțin festivă și mult mai sinceră: prin pâine, carne și apă. Aici se vede orașul în forma lui practică, cu grija zilnică a administrației, cu mori care... Citește mai mult
Vrem-nu vrem să admitem, Bucureștiul are o mare slăbiciune pentru dispariții. Își pierde casele, grădinile, cinematografele, firmele vechi, vitrinele, cârciumile, piețele, gangurile, tramvaiele și uneori chiar dealurile, apoi pare sincer mirat când cineva întreabă unde s-au dus toate. Capitala a avu... Citește mai mult
Bucureștiul e un oraș care își schimbă fața cu o viteză deseori suspectă, ca un personaj care intră mereu în scenă cu altă pălărie și același aer grăbit. De-a lungul ultimelor 300 de ani, a fost ars, zguduit, inundat, bombardat, contaminat, reconstruit, redesenat, lărgit, demolat și… luat de la capă... Citește mai mult
Un cetățean bucureștean, obosit după o săptămână de navigat prin traficul infernal al capitalei, caută adesea refugiu la Teatrul Național, sperând la o evadare confortabilă din cotidian. Găsește, în schimb, un bilet dus către un șanț noroios din Bosnia anului 1993, un spațiu deloc prietenos unde log... Citește mai mult
Bucureștiul copilăriei comuniste transforma lucrurile mici în adevărate epopee domestice. O minge spartă, lipită cu „scoci”, putea ține ocupată o scară întreagă de bloc. O cutie de chibrituri devenea garaj. O coadă la portocale, spre final de deceniu opt, putea intra în memoria unei familii ca o mar... Citește mai mult