Bucureștiul are 66 de muzee, colecții și puncte muzeale înscrise în ghidul Institutului Național al Patrimoniului. Cifra nu înseamnă însă 66 de muzee acreditate și deschise zilnic. În listă intră sedii principale, filiale, case memoriale, colecții accesibile cu programare, grădini, observatoare și obiective temporar închise.

O altă numărătoare, realizată pe baza acreditărilor, indică 20 de entități muzeale cu localitatea București. Diferența apare pentru că o singură instituție poate administra mai multe sedii. Muzeul Municipiului București, de exemplu, figurează ca instituție acreditată, dar are în componență 12 muzee și case memoriale.

De ce 66 nu înseamnă 66 de muzee deschise

La data documentării acestui articol, Ghidul muzeelor și colecțiilor din România, administrat de Institutul Național al Patrimoniului, afișa 66 de poziții pentru București. Baza de date este un ghid destinat vizitatorilor, nu lista juridică oficială a muzeelor acreditate. Institutul precizează că sunt incluse și colecții particulare, expoziții sau spații care nu îndeplinesc toate cerințele muzeale.

Printre cele 66 de poziții apar instituții mari, precum Muzeul Național de Istorie a României, dar și colecții care pot fi vizitate numai la cerere. Sunt incluse Grădina Botanică și Grădina Zoologică, deoarece statistica muzeală reunește patrimoniul cultural și natural.

Lista păstrează și obiective închise sau aflate în restaurare. Muzeul Național Filatelic apare cu mențiunea „închis”, iar Muzeul Național al Aviației Române figurează ca temporar închis pentru modernizare. Muzeul Național „George Enescu”, găzduit de Palatul Cantacuzino, este închis pentru restaurare, la fel ca Muzeul Memorial „Gheorghe Tattarescu” și Palatul Voievodal „Curtea Veche”.

Prin urmare, formularea corectă este că Bucureștiul are 66 de poziții muzeale și colecții înregistrate în ghidul INP. Numărul obiectivelor care pot fi vizitate efectiv într-o anumită zi este mai mic și depinde de lucrări, programări și expozițiile disponibile.

Cum se împart muzeele din București pe categorii

Institutul Național al Patrimoniului clasifică cele 66 de poziții bucureștene în 12 domenii. Cea mai numeroasă categorie este cea memorială, urmată de muzeele de artă, de istorie și de știință și tehnică.

Împărțirea se referă la profilul principal al fiecărui obiectiv. Ea nu surprinde întotdeauna întreaga colecție. Un muzeu memorial poate expune pictură, mobilier, documente și obiecte istorice, iar un muzeu de istorie poate avea colecții importante de arheologie sau numismatică.

• Memoriale – 19: Muzeul Național Cotroceni, Muzeul „Theodor Aman”, Casa Memorială „Tudor Arghezi”.
• Artă – 14: Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul de Artă Recentă – MARe.
• Istorie – 9: Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu, Muzeul Micul Paris, Muzeul Parlamentului.
• Știință și tehnică – 7: Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida”, Muzeul CFR, Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
• Științele naturii – 4: Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Muzeul Geologic Național, Grădina Botanică „Dimitrie Brandza”, Grădina Zoologică București.
• Etnografie – 4: Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul de Artă Populară „Nicolae Minovici”.
• Arheologie – 2: Colecția Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” și Palatul Voievodal „Curtea Veche”.
• Numismatică – 2: Muzeul Băncii Naționale a României și Muzeul „George Severeanu”.
• Istorie militară – 2: Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” și Muzeul Național al Pompierilor – Foișorul de Foc.
• Artă religioasă – 1: Colecția muzeală a Arhiepiscopiei Armene.
• Carte veche – 1: Muzeul Național al Literaturii Române.
• Mixt – 1: Muzeul Copiilor București.

Clasificarea poate produce și situații surprinzătoare. Muzeul Fotbalului și Muzeul Sportului apar la categoria „memoriale”, nu la istorie. Muzeul Literaturii este încadrat la „carte veche”, deși patrimoniul său include manuscrise, artă, documente, fotografii și obiecte personale.

Din punct de vedere juridic există o altă împărțire: muzee de importanță națională, regională, județeană sau locală. Clasarea depinde de importanța patrimoniului, nu de dimensiunea clădirii sau de numărul vizitatorilor.

Cine administrează muzeele din București

Nu există o administrație unică a muzeelor Capitalei. Unele sunt finanțate de la bugetul de stat, altele de la bugetul local, iar o parte sunt administrate de universități, companii publice, organizații religioase, fundații sau operatori privați.

Legea muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311/2003 permite atât instituții de drept public, cât și instituții de drept privat, cu condiția să nu aibă scop lucrativ și să îndeplinească funcțiile muzeale de conservare, cercetare și valorificare a patrimoniului.

• Ministerul Culturii administrează o parte importantă a muzeelor naționale: Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Satului, Muzeul Țăranului Român, Muzeul Antipa, MNAC, Muzeul Hărților și Muzeul „George Enescu”.
• Primăria Municipiului București și Consiliul General finanțează instituții precum Muzeul Municipiului București și Muzeul Național al Literaturii Române. În rețeaua municipală se află și Muzeul Copiilor, Grădina Zoologică și muzeul organizat de STB.
• Alte autorități publice centrale au propriile muzee. Muzeul Militar Național și Muzeul Aviației aparțin rețelei Ministerului Apărării Naționale, Muzeul Pompierilor funcționează în structura Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, iar Muzeul Cotroceni ține de Administrația Prezidențială.
• Instituțiile de învățământ și cercetare administrează Muzeul Universității Politehnica, Muzeul Universității din București, centrul expozițional al Universității de Arhitectură „Ion Mincu”, Muzeul ASE și colecția Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”.
• Organizațiile private sau comunitare administrează MARe, Muzeul Fotbalului București, Muzeul Micul Paris, Muzeul de Istorie și Artă Masonică, colecția Arhiepiscopiei Armene și Muzeul de Istorie a Evreilor din România.

Muzeele publice se finanțează din venituri proprii și din subvenții de la bugetul de stat sau de la bugetele locale. Încasările din bilete nu reprezintă, de regulă, singura sursă de finanțare. Instituțiile trebuie să acopere conservarea, restaurarea, cercetarea, securitatea și administrarea unor clădiri care sunt adesea monumente istorice.

În cazul muzeelor private, finanțarea poate proveni din bilete, sponsorizări, donații, proiecte culturale și contribuțiile fondatorilor. Statutul privat nu exclude acreditarea: Muzeul de Artă Recentă – MARe apare în lista oficială a muzeelor acreditate.

O singură instituție poate administra mai multe muzee

Muzeul Municipiului București declară că are în componență 12 muzee și case memoriale. Printre spațiile sale se numără Palatul Suțu, Muzeul Theodor Aman, Casa Filipescu-Cesianu, Muzeul George Severeanu, Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck și Muzeul Memorial „Dr. Victor Babeș”.

Tot MMB administrează Observatorul Astronomic, Muzeul Nicolae Minovici și Colecția de Artă „Ligia și Pompiliu Macovei”. Alte componente, precum Muzeul Gheorghe Tattarescu, Casa Nottara și Curtea Veche, au fost afectate de închideri sau lucrări. De aici apare o altă diferență între numărul de sedii din organigramă și cel al spațiilor care pot primi vizitatori.

Muzeul Național al Literaturii Române are două sedii principale și cinci case memoriale: Casa Memorială „Anton Pann”, Casa Memorială „George și Agatha Bacovia”, casele Liviu și Fanny Rebreanu, Ion Minulescu și Claudia Millian și Tudor Arghezi – Mărțișor. La sediul din Calea Griviței funcționează și Atelierul de artist Margareta Sterian.

Și Muzeul Național de Artă al României operează mai multe spații. Pe lângă sediul din fostul Palat Regal, instituția administrează Muzeul Colecțiilor de Artă, Muzeul „K.H. Zambaccian” și Muzeul „Theodor Pallady”.

Aceste exemple explică de ce numărul instituțiilor acreditate nu poate fi comparat direct cu numărul clădirilor sau al expozițiilor care pot fi vizitate.

Ce rămâne în afara numărătorii oficiale

În București există și spații care folosesc termenul „muzeu”, dar care nu apar ca poziții distincte în ghidul INP. Printre ele se află Muzeul Simțurilor, Muzeul Recordurilor Românești, Muzeul Parfumului și MINA – Museum of Immersive New Art.

Faptul că un asemenea spațiu nu apare în ghid nu dovedește că este ilegal sau lipsit de valoare culturală. Arată doar că nu trebuie adăugat automat la cifra oficială de 66 fără a verifica statutul, acreditarea și modul în care funcționează.