Palatul Știrbei din București, situat pe Calea Victoriei, este, alături de Palatul Știrbei din Buftea, unul dintre cele mai emblematice monumente arhitecturale din capitala României. Două locații, două palate a unei vechi familii de domnitori români, cu același început de poveste. Douăzeci de kilometri le despart și doar câțiva ani distanță intre ele.

Dacă despre Palatul Știrbei din Buftea am povestit în alte rânduri, acum a venit vremea să îi acordăm atenția cuvenită palatului cu același nume, de pe Calea Victoriei.
Istoria Palatului Știrbei din București și-a început scrierea între 1833 și 1835.  În 1849, după ce Printul Barbu Știrbei a fost proclamat Domn al Tarii Romanești, a început construcția corpului central al Palatului (care a servit ulterior că Palat Domnesc), după planurile arhitectului Michel Sanjouand.

Proiectat de arhitectul Joseph Hartl, palatul îmbină stiluri arhitecturale neoclasice și renascentiste, reflectând gusturile rafinate ale elitei românești din acea perioadă. Fațada clădirii este ornamentată cu detalii sculpturale elaborate, iar interiorul este îmbogățit de candelabre fastuoase, mobilier de epocă și stucaturile bogat decorate.

Douăzeci de ani mai târziu, Palatul Știrbei a intrat în proprietatea fiilor Domnitorului Barbu Știrbei. A urmat, astfel, o perioada de dezvoltare a sa, astfel că au apărut grajdurile și anexele care au căpătat ulterior alte destinații – cum ar fi magazinul „Știrbei”, unde se vindeau vinul și conservele produse la fabrica de conserve „Știrbei” din Buftea. Palatul a suferit noi modificări pe vremea când proprietar era Prințul Alexandru Știrbei.

La parterul Palatului se aflau salonul de bal, două alte salonașe, o bibliotecă și o capelă. La etaj se aflau un salon, o altă bibliotecă, fostul dormitor al lui Știrbei Vodă, fosta sală a tronului, un birou, dormitoare, camerele copiilor. La mansardă se aflau camerele servitorilor. În perioada interbelică, la Palat se țineau evenimente mondene, gale, spectacole de operetă, recitaluri de muzică clasică, nunți, petreceri răsunătoare.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a fost folosită de diverse organizații și a suferit daune semnificative.

După instaurarea regimului comunist, palatul a fost naționalizat și utilizat în diverse scopuri administrative. În anul fatidic 1948, proprietățile familiei Știrbei au fost confiscate de stat, parțial și apoi integral. Șase ani mai târziu, reședința devenise sediu al Muzeului de Arta Populară, iar în 1980, Palatul Știrbei ajunge în administrația Muzeului de Artă al Republicii Socialiste Romania, găzduind în camerele sale colecții de ceramică și sticlă – colecții cu care s-a identificat atât de mult încât doi ani mai târziu, palatul devenea Muzeul Ceramicii și Sticlei, funcție pe care a păstrat-o până în 1990.

Între 1994 – 2004 palatul este în curs de retrocedare către urmașii familiei Știrbei, fiind abandonat. Statul nu și-a exercitat dreptul de preempțiune pentru achiziția clădirii pentru că nu avea fondurile necesare.

Din păcate, moștenirea  trei generații ale familiei Știrbei a ajuns – în 2005 - în proprietatea unui anume om de afaceri, Ovidiu Popescu, (împreună cu anexele și terenul viran din spate și chiar cu „drepturile litigioase” asupra unei mari suprafețe de teren care se întindea în Calea Victoriei, strada Banului, strada G-ral Budișteanu și Calea Griviței), pentru suma de 11 milioane de euro. Noul proprietar propune rapid un proiect imobiliar pe terenul din spatele palatului, unde dorea construirea unui mall. În același timp obține de la Ministerul Culturii declasarea clădirii fostei Administrații a Domeniilor Știrbey de pe Lista Monumentelor Istorice de clasă A pentru a putea demola construcția, lucru care se și întâmplă, din păcate. Ulterior, în aprilie 2009 se avizează și construirea unui bloc-turn de 40 de metri lângă Palatul Știrbey. Conform proiectului, noua construcție este lipită chiar de palat, și ar fi urmat să aibă un hotel, locuințe și peste 5.000 mp de spații comerciale.

După un întreg proces ping-pong între instituțiile statului și omul de afaceri, nu se mai emite aviz pentru construirea blocului turn, pentru că proiectul nu respectă toate condițiile legale și afectează patrimoniul construit. Astfel, Ovidiu Popescu cere daune de circa 6 milioane de euro Ministerului Culturii.Acesta susține că nu are resursele materiale să consolideze doar palatul, fără să facă și proiectul din spate. În replică, Ministrul Culturii spune că face tot posibilul să apere patrimoniul construit.

În 2011, proprietatea este preluată de fiul, Alexandru Popescu, după moarte tatălui, care nu mai face nicio investiție, fiind blocat inițial de ancheta DNA și ulterior probabil de lipsa capitalului.

Si în anii următori, Palatul Știrbey a fost subiectul acelorași controverse legate de proiectele de renovare și utilizare. Planurile de modernizare au trebuit să echilibreze nevoia de conservare a patrimoniului cu cerințele moderne de funcționalitate și siguranță. Unele proiecte de dezvoltare imobiliară în apropierea palatului au stârnit dezbateri publice privind impactul asupra zonei istorice și asupra clădirii în sine.

Între 2018 și 2019, firma israeliană Hagag anunță și achiziția proprietății Știrbey de la Alexandru Popescu pentru suma de aproximativ 10 milioane de euro, cu dorința de a transforma spațiul într-un mall de lux.

Din fericire, și proiectul mall-ului – preconizat să fie ridicat în curtea palatului - a căzut, după ani de proteste din partea societății civilie și a ONG-urilor.

În noiembrie 2023, Hagag Development Europe anunță și începe restaurarea Palatului Știrbei. Primarul general al Capitalei, Nicuşor Dan, a anunţat încă din 2022 că a semnat autorizaţia pentru restaurarea acestuia.

„Proprietarul privat al clădirii o va renova pe cheltuiala proprie, urmând să păstreze toate elementele arhitecturale, dar și să reconstruiască corpul dispărut al fostei remize de trăsuri. Este pentru prima oară după 1989 când o clădire de patrimoniu care a fost demolată va fi reconstruită. Precizez că nu va fi permisă nicio altă construcție modernă, care să afecteze din punct de vedere urbanistic palatul și zona adiacentă”, a declarat primarul Nicușor Dan. 

De-a lungul decadelor, Palatul Știrbei a jucat un rol semnificativ în viața socială și politică a României, iar în prezent este un simbol al patrimoniului cultural bucureștean. Sperăm să îi fie apreciată valoarea și să ne bucurăm de arhitectura sa impunătoare și de istoria sa bogată pentru mult timp de acum încolo, atât noi, cât și urmașii noștri.