Istoria României interbelice este marcată nu doar de efervescență culturală și dezvoltare politică, ci și de episoade dramatice, violente, care au zguduit din temelii societatea vremii. Unul dintre cele mai șocante astfel de momente a avut loc la 8 decembrie 1920, când o bombă a explodat în clădirea Senatului României. În centrul acestui atentat s-a aflat Max Goldstein, un tânăr de numai 23 de ani, considerat astăzi primul terorist din istoria modernă a României. Supranumit „Monstrul cu cârlig”, din cauza handicapului său fizic, Goldstein a devenit simbolul extremismului politic dus la extrem într-o epocă dominată de frică, ideologii radicale și instabilitate.

Origini, familie și primii ani de viață

Max Goldstein s-a născut în comuna Bârlad, în județul Tutova, într-o familie de evrei, părinții săi, Alter și Toni, fiind comercianți cunoscuți în zonă. Provenea dintr-un mediu modest, dar stabil, care îi oferea premisele unei vieți relativ liniștite. Cu toate acestea, tânărul avea să apuce un drum cu totul diferit, marcat de radicalizare politică și violență.

De profesie funcționar comercial, Max Goldstein a locuit o perioadă în Iași, pe strada Sărăriei. În mediile muncitorești și intelectuale radicale ale vremii, a intrat în contact cu ideologia comunistă, care începea să prindă contur și în România, sub influența Revoluției Bolșevice din Rusia. Pentru Goldstein, comunismul nu a fost doar o convingere politică, ci un crez pentru care era dispus să sacrifice totul.

Radicalizarea politică și apropierea de comunism

La doar 23 de ani, Max Goldstein devenise deja un militant comunist convins, profund ostil statului român și instituțiilor sale. În contextul represiunilor împotriva mișcărilor de stânga și al temerii autorităților față de influența sovietică, Goldstein s-a radicalizat rapid. Nu s-a limitat la propagandă, ci a trecut la acțiuni concrete, violente.

De-a lungul timpului, s-a specializat în spionaj și tehnici de sabotaj, intrând în cercuri conspirative și stabilind legături cu agenți străini. A fost arestat și închis, însă a reușit să evadeze, experiență care i-a întărit convingerea că lupta împotriva „regimului burghez” trebuia dusă fără compromisuri. În această perioadă au început să se contureze planurile sale teroriste.

„Monstrul cu cârlig” și pierderea brațului drept

Un element care l-a făcut extrem de vizibil în spațiul public a fost infirmitatea sa. Max Goldstein își pierduse brațul drept în urma unui experiment eșuat de confecționare a unei bombe artizanale. Accidentul nu l-a descurajat, dimpotrivă, i-a consolidat reputația de fanatic dispus să meargă până la capăt.

Din cauza acestui handicap, a primit porecla de „Monstrul cu cârlig”, deoarece folosea un dispozitiv metalic în locul mâinii pierdute. Imaginea sa a devenit rapid una de temut, iar autoritățile îl considerau deja extrem de periculos. Cu toate acestea, Goldstein a continuat să se miște cu abilitate, folosind identități false și evitând capturarea.

Atentatele asupra căilor ferate

Înainte de atentatul de la Senat, Max Goldstein a pus la cale două atacuri asupra infrastructurii feroviare. Prin folosirea unor identități false, a reușit să organizeze explozii care vizau liniile de cale ferată. Deși aceste atentate nu s-au soldat cu victime umane, ele au produs panică și au atras atenția autorităților asupra existenței unei rețele teroriste active.

Cele două atacuri au declanșat o serie de anchete și arestări, iar organele de siguranță au început să caute intens autorii. Pentru Goldstein, aceste acțiuni au fost doar repetiții generale pentru lovitura pe care o considera decisivă: un atac direct asupra puterii politice a statului român.

Pregătirea atentatului asupra Senatului

Planul atentatului asupra Senatului a fost conceput meticulos și a implicat doi complici apropiați ai lui Max Goldstein, Leon Lichtblau și Saul Osias, ambii susținători ai cauzei comuniste. Scopul declarat al atacului era eliminarea ministrului de Interne Constantin Argetoianu, cunoscut pentru pozițiile sale ferme împotriva comunismului.

Goldstein a reușit să procure două proiectile germane de 75 mm, rămase din timpul Primului Război Mondial, pe care le-a transformat într-o bombă cu ceas. Dispozitivul exploziv a fost conceput astfel încât să provoace maximum de distrugere într-un spațiu închis, la un moment de mare afluență.

Infiltrarea în clădirea Senatului

Cei trei conspiratori au studiat atent planurile clădirii Senatului și au identificat punctele vulnerabile. Au ales o seară în care accesul putea fi realizat mai ușor și au pătruns în clădire printr-o ușă laterală, care dădea spre vechile latrine. Operațiunea a avut loc în jurul orei 21:00.

După ce au intrat, au așteptat până aproape de miezul nopții. Folosind o cheie passepartout, au deschis ușa principală a sălii Senatului. Leon Lichtblau, care cunoștea cel mai bine configurația clădirii, a amplasat bomba cu ceas în spatele unei perdele, într-o zonă unde se aflau, de regulă, reprezentanții puterii politice.

Momentul exploziei și bilanțul tragic

În dimineața următoare, în jurul orei 5:00, bomba a fost amorsată și programată să explodeze la ora 15:00, moment în care activitatea în Senat era intensă. După finalizarea operațiunii, cei trei au părăsit clădirea și s-au retras, așteptând rezultatul.

Explozia s-a produs însă la ora 14:40, cu 20 de minute mai devreme decât fusese planificat, din cauza unei erori de calcul. Deflagrația a fost devastatoare. În urma atentatului de la 8 decembrie 1920, au fost zeci de răniți și trei morți: Dimitrie Greceanu, ministrul Justiției, episcopul greco-catolic Demetriu Radu și senatorul Spiridon Gheorghiu. Printre victime s-a numărat și generalul Constantin Coandă, grav rănit.

Reacția autorităților și impactul asupra societății

Atentatul a provocat un șoc major în societatea românească. A fost declarat doliu național, iar funeraliile victimelor au avut loc cu onoruri speciale. Pentru prima dată, statul român se confrunta cu un act terorist de asemenea amploare, desfășurat chiar în inima puterii legislative.

Ancheta declanșată imediat după explozie a scos la iveală rapid implicarea lui Max Goldstein. Toate indiciile convergeau către el, iar autoritățile au început o amplă operațiune de căutare. Ținta atentatului, ministrul de Interne Constantin Argetoianu, a scăpat cu viață, dar mesajul terorist fusese transmis cu brutalitate.

Fuga, legăturile sovietice și propaganda comunistă

După atentat, Max Goldstein a reușit temporar să scape. A luat legătura cu agenți sovietici, de la care a obținut sprijin financiar. Cu acești bani, și-a achiziționat un imobil în Iași, unde a început să tipărească materiale de propagandă comunistă, încercând să extindă influența ideologică în rândul populației.

Presiunea anchetelor l-a obligat însă să părăsească țara. S-a refugiat la Odessa, oraș aflat sub control sovietic, unde a continuat să fie implicat în activități subversive. Totuși, dorința de a reveni în România avea să-i fie fatală.

Capturarea, condamnarea și moartea

În octombrie 1921, după revenirea în țară, Max Goldstein a fost arestat. Procesul său a avut un puternic ecou public, fiind considerat exemplul suprem al pericolului reprezentat de extremismul politic. La 28 iunie 1922, a fost condamnat la închisoare pe viață și încarcerat la penitenciarul Doftana.

Max Goldstein a murit în 1924, la doar câțiva ani după condamnare. Cauza exactă a decesului rămâne controversată. Unele surse susțin că a murit în urma unei pneumonii severe, în timp ce altele afirmă că a intrat într-o grevă a foamei de 60 de zile, dorind să-și grăbească sfârșitul.

Povestea lui Max Goldstein rămâne una dintre cele mai întunecate pagini ale istoriei românești, un avertisment despre cum fanatismul ideologic și violența pot transforma un tânăr într-un simbol al terorii.

Citește și: Istoria gangsterului Gică Cioc, ”Balaurul” din Ferentari care a terorizat bucureștenii în anii '40