Odată cu venirea frigului, Bucureștiul intră sub o pătură invizibilă de poluanți. Mirosul de fum și aerul greu de respirat nu sunt simple impresii sezoniere, ci efecte directe ale creșterii consumului de energie termică, combinat cu un trafic sufocant și condiții atmosferice care blochează dispersia substanțelor toxice.

Când se schimbă profilul aerului

Noiembrie marchează începutul sezonului în care aerul devine semnificativ mai murdar. Nivelul particulelor fine PM2,5 și PM10 crește odată cu pornirea centralelor de apartament și cu activarea sistemului centralizat de termoficare.

PM2,5 reprezintă particule microscopice de praf, funingine și substanțe chimice cu diametrul sub 2,5 microni — suficient de mici încât să pătrundă adânc în plămâni și chiar în sânge.
PM10 sunt particule mai mari (până la 10 microni), provenite din praf, gaze de eșapament, arderea combustibililor sau activități industriale. Ambele sunt periculoase prin expunerea constantă, nu doar în zilele cu valori ridicate.

În nopțile reci, fără vânt, valorile poluanților pot ajunge de până la zece ori peste limitele legale. Dincolo de cifre, asta înseamnă aer dens, un disconfort real resimțit de locuitorii din toate zonele Capitalei, dar mai ales din cartierele periferice și aglomerate.

Sursele principale de poluare în noiembrie

Centralele termice. Odată ce sistemele de încălzire intră în funcțiune, arderea gazului, a lemnului sau a altor combustibili produce o cantitate semnificativă de pulberi în suspensie, oxizi de azot și alte substanțe toxice. În unele zone rezidențiale, utilizarea combustibililor solizi rămâne o practică comună, accentuând problema.

Traficul rutier. Bucureștiul continuă să aibă una dintre cele mai dense circulații auto din Europa de Est. Mașinile produc emisii de dioxid de azot, particule și hidrocarburi care, în sezonul rece, rămân blocate la nivelul solului. Blocajele frecvente, motorul lăsat pornit și lipsa spațiilor verzi care ar putea filtra aerul agravează situația.

Condițiile meteorologice. Temperaturile scăzute, lipsa vântului și cerul închis creează contextul ideal pentru acumularea poluanților. Fenomenul de inversiune termică, tot mai des observat în noiembrie, face ca aerul rece să fie „sigilat” sub un strat mai cald, menținând poluarea aproape de sol.

Datele care desenează realitatea

Traficul auto generează aproximativ 60% din poluarea aerului din Capitală. Restul provine din sistemele de termoficare, șantiere și arderea necontrolată a deșeurilor.
Conform rețelelor independente de monitorizare, concentrația medie de PM2,5 crește vizibil în lunile de toamnă – de la o valoare „moderată” vara, la una constant ridicată în noiembrie. Sezonul rece este descris de specialiști drept „perioada agresiv poluată”, cu vârfuri în intervalul octombrie–martie.

În multe nopți de toamnă, senzorii din cartiere precum Drumul Taberei, Rahova sau Colentina semnalează niveluri care depășesc pragurile de siguranță pentru sănătate.

Efectele asupra sănătății

Expunerea prelungită la particule fine și oxizi de azot nu este un detaliu abstract. Poluarea aerului este asociată cu o incidență mai mare a bolilor respiratorii, cardiovasculare și chiar a unor tulburări de dezvoltare la copii.
Organizațiile medicale atrag atenția că efectele sunt cumulative — nu simți imediat consecințele, dar fiecare zi petrecută într-un aer poluat reduce din capacitatea organismului de a se adapta.

Costul social și economic al poluării în București este uriaș: pierderi de productivitate, zile de concediu medical, tratamente costisitoare și o calitate generală a vieții scăzută.

Ce lipsește în răspunsul administrației

Municipalitatea are un Plan de menținere a calității aerului, dar implementarea lui este fragmentară și întârziată. Sistemul de monitorizare oficial rămâne incomplet, cu puține stații și raportări neactualizate.
Deși centralele termice individuale sunt recunoscute ca surse majore de poluare, nu există un inventar public clar al tipurilor de combustibil folosite sau al eficienței echipamentelor.
Măsuri precum taxarea suplimentară a mașinilor vechi, stimularea transportului electric sau reîmpădurirea urbană sunt amânate sau aplicate doar parțial.

Concluzie

Noiembrie expune limitele structurale ale Bucureștiului: infrastructură veche, lipsă de coordonare între instituții și o dependență excesivă de soluții individuale de încălzire. În timp ce aerul devine vizibil mai greu de respirat, orașul rămâne blocat într-un cerc vicios — fiecare iarnă aduce aceleași probleme, fără o strategie coerentă de reducere a emisiilor.

Sursa

Citește și Orașul care respiră mai greu: poluarea de toamnă și arderea deșeurilor din jurul Capitalei 

 Photo:  Bogdan Anghel / Dreamstime.com