Pe 24 octombrie 1946, la București, se năștea Anca Miranda Călugăreanu, cea care avea să devină cunoscută sub numele de Anda Călugăreanu, una dintre cele mai strălucitoare și sensibile prezențe ale scenei românești. Provenea dintr-o familie cu rădăcini armenești din partea mamei, iar copilăria ei nu a fost lipsită de dificultăți. După divorțul părinților, a crescut alături de tatăl său, ofițer de carieră, un om sever, care i-a impus o disciplină strictă și a îndrumat-o spre studiul baletului.

Copilăria, începuturile și drumul dificil spre afirmare

Educația riguroasă nu i-a înăbușit însă firea artistică, ci, dimpotrivă, i-a șlefuit ambiția și rigoarea. A urmat cursurile Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, unde s-a implicat activ în trupa de teatru a școlii. În anii adolescenței, Anda descoperea muzica franceză și interpreta cu pasiune melodii din repertoriul lui Salvatore Adamo și Charles Aznavour. Vocea ei, caldă și expresivă, surprindea prin maturitate, iar interpretările aveau o sensibilitate aparte.

Drumul spre consacrare nu a fost însă simplu. A încercat de mai multe ori să fie admisă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC), dar a fost respinsă pe motiv că era prea scundă. Perseverența a definit-o întotdeauna. Abia în 1984 a reușit să fie admisă, fiind repartizată la clasa actorului și regizorului Mihai Mălaimare.

Momentul decisiv al debutului său a avut loc în 1963, când, la doar 17 ani, s-a prezentat la o preselecție pentru un post de solistă într-un ansamblu al Armatei. Celebrul comedian Mircea Crișan i-a remarcat imediat talentul și originalitatea vocii. În ciuda unor presiuni evidente pentru favorizarea altei candidate, Mircea Crișan a susținut-o cu fermitate. El a fost cel care i-a sugerat schimbarea prenumelui din Anca în Anda, pentru a evita o cacofonie, iar artista i-a rămas recunoscătoare toată viața, spunându-i „nașule”.

Ascensiunea spectaculoasă și consacrarea pe marile scene

După experiența din ansamblul Armatei, unde a activat o perioadă scurtă, Anda a fost promovată în emisiunile Radiodifuziunii Române, realizând numeroase înregistrări. În februarie 1965, a debutat la Televiziunea Română într-un spectacol de varietăți, interpretând piese din repertoriul lui Adamo, pe care îl imita cu o naturalețe uimitoare.

Tot în 1965 a debutat discografic cu un single ce conținea patru piese franceze și a urcat pe scena Sălii Palatului alături de formația „Sincron”, condusă de Cornel Fugaru. Talentul ei nu putea trece neobservat, astfel că a fost invitată în emisiuni realizate de regizori de prestigiu precum Alexandru Bocăneț, Valeriu Lazarov și Tudor Vornicu.

Un moment de referință a fost participarea sa, la 22 mai 1966, în emisiunea „Omul și camera”, realizată de Valeriu Lazarov și premiată la Festivalul Internațional al Filmelor de Televiziune de la Montreux. În acea perioadă, Anda a format un trio remarcabil alături de Dan Tufaru și Florian Pittiș, iar aparițiile lor au devenit memorabile.

Consacrarea a venit în 1966, la Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia”, unde a interpretat piese care au cucerit publicul și a primit Mențiune pentru Interpretare. Doi ani mai târziu, în 1968, a reprezentat România la Festivalul „Cerbul de Aur” de la Brașov, alături de Luminița Dobrescu și Mihaela Mihai, fiind distinsă cu Mențiune.

Palmaresul ei internațional s-a îmbogățit cu Premiul I la Festivalul Prieteniei de la Berlin, locul I la Festivalul Polbit de la Budapesta și Premiul III la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților de la Sofia. În 1970 a primit Premiul Discului de muzică ușoară românească pentru albumul „Anda Călugăreanu”, lansat de Electrecord.

La Festivalul Mamaia ’72 a obținut Premiul de Popularitate pentru „Ce tânăr ești”, Premiul II pentru „În rândul patru” și o mențiune specială pentru interpretare. În 1973 a primit Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor pentru melodia „Tinerii”.

Diversitate artistică: teatru, film și muzică folk

După 1973, Anda Călugăreanu s-a apropiat de muzica folk, participând la spectacole de muzică și poezie, inclusiv la Cenaclul „Flacăra”. A colaborat cu artiști precum Florian Pittiș, Dan Andrei Aldea și Mircea Vintilă, demonstrând o versatilitate rară.

Pe scena Teatrului Mic din București a strălucit în musicalul „Meșterul Manole” (1977), iar în 1984 a jucat în musicalul „Mitică Popescu”, semnat de Nicu Alifantis, după piesa lui Camil Petrescu. A urcat pe scena Teatrului „Nottara”, a Teatrului Național „I.L. Caragiale” și a Teatrului Țăndărică, demonstrând că talentul său depășea granițele muzicii ușoare.

Vocea ei inconfundabilă a dat viață personajului Oache din filmul „Maria Mirabela” (1981), regizat de Ion Popescu-Gopo. A apărut și în filme precum „Bietul Ioanide” sau „O zi la București”, iar la radio a interpretat roluri în piese precum „Gâlcevile din Ghioggia”.

În 1987, Electrecord a lansat LP-ul „Anda”, pe muzica lui Nicu Alifantis, confirmând încă o dată maturitatea artistică a interpretei.

Ultimii ani și dispariția prematură

În plan personal, Anda a fost căsătorită mai întâi cu Dan Tufaru, cu care a avut o fiică, Ioana, născută în 1977. Ulterior s-a recăsătorit, în 1986, cu Alexandru Medeleanu.

Între 1990 și 1992 a prezentat emisiunea pentru copii „Club Anda” la TVR 1, alături de păpușa Omidé, și a susținut turnee în Canada și SUA. În ultimii ani era profesoară de actorie și avea numeroase proiecte în pregătire.

În martie 1992, după un turneu în Israel alături de Stela Popescu și Alexandru Arșinel, a început să se simtă rău. Diagnosticul a fost devastator: probleme grave la plămâni. A urmat tratamente în Grecia și la București, dar medicina nu a mai putut face nimic. Pe 15 august 1992, la doar 45 de ani, Anda Călugăreanu s-a stins din viață și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu.

Prietenii și colegii au vorbit despre ea cu emoție. Horațiu Mălăele își amintea cu admirație de talentul și prietenia ei, iar scriitorul Dinu Săraru o descria ca pe un „buchet parfumat de lăcrămioare”. Nicu Alifantis sublinia că plecarea ei a fost mult prea grăbită, lăsând în urmă întrebarea dureroasă: câte minuni ar mai fi putut crea?

Anda Călugăreanu a fost, fără îndoială, un copil-minune al muzicii și teatrului românesc. O stea care a ars intens, luminând scena culturală a României, dar care s-a stins mult prea devreme, lăsând în urmă un gol imposibil de umplut și o moștenire artistică de neprețuit.

Citește și: Drama artistei Mălina Olinescu. Marea solistă de muzică ușoară și-ar fi pus capăt zilelor la doar 37 de ani