Pe 4 martie 1977, România a trăit unul dintre cele mai mari dezastre din istoria sa, îngropând aproape 1.600 de oameni sub dărâmături, inclusiv pe marele actor Toma Caragiu, titanul care a făcut istorie în teatrul și filmul românesc. Se spune că Toma Caragiu a avut o premoniție despre moartea sa într-o „prăbușire”, dacă se ia în considerare cutremurul devastator de 7,2 grade în contextul unui eveniment petrecut cu puțin timp înaintea tragediei.

O noapte tragică în istoria României

Regretatul Florian Pittiş a relatat o conversație între actor și directorul adjunct al Teatrului „Bulandra”: „Ultimul său spectacol a avut loc pe 2 martie 1977. Era piesa Lungul drum al zilei către noapte. 

În pauză, a vorbit la telefon cu Maxim Crișan, directorul adjunct de la Bulandra, care i-a menționat un turneu în America. «Eu, cu avionul? Nu, o să aranjez cu vaporul. Cineva mi-a spus că voi muri într-o prăbușire.» În actul IV, mi-am dat seama că era foarte, foarte obosit. A încercat să-și aprindă o țigară, deși rolul nu prevedea asta. 

L-am oprit trăgându-l de mână și spunând: «Tată, nu face asta!» După spectacol, m-a alergat prin teatru, spunând: «De ce mi-ai făcut asta? Vrei să mor acum?»”

Cutremurul lovește pe 4 martie

La ora 21:22, când au început cele 56 de secunde de teroare ale cutremurului de 7,2 grade din 4 martie 1977, Toma Caragiu se afla împreună cu actorul și regizorul Alexandru Bocăneț în blocul Colonadelor. 

Cei doi sărbătoriseră finalizarea filmului Gloria nu cântă, în care Caragiu avea rolul principal. Bocăneț era pe punctul de a pleca, iar Caragiu îl conducea. Când clădirea a început să se miște, cei doi au încercat să fugă pe scări – primele care s-au prăbușit. Imobilul s-a năruit apoi până la etajul al treilea. Nu au avut nicio șansă.

Revista Teatrul, în martie 1977, relata la câteva zile după dezastru că oamenii au refuzat să creadă că actorul care jucase în 39 de filme și în zeci de roluri nemuritoare pe scena Teatrului Bulandra din București murise. 

„Timp de aproape șapte zile, populația Bucureștiului, rănită și jignită, dar mai vie ca niciodată, a refuzat cu încăpățânare să creadă că artistul său preferat a murit sub dărâmături. Timp de o săptămână, Toma Caragiu a continuat să trăiască în imaginația numerosului său public, într-o permanentă situație de reanimare, pe treptele speranței hrănite de milioane de dorințe optimiste: trăiește, e în subsol, s-a vorbit la telefon cu el, a fost dus la spital, dar trăiește, trăiește, trăiește!”

Ultimele ore și ultima zi

Toma Caragiu avea doar 51 de ani. Trupul său a fost găsit în a șasea zi după cutremur. A fost înmormântat a doua zi, pe 11 martie 1977, la Cimitirul Bellu, unde rămășițele sale se odihnesc și astăzi.

Printre cele 1.570 de persoane care au murit în cutremurul din 1977 s-au numărat și alte figuri artistice și literare: Alexandru Bocăneț, care se afla cu Caragiu în seara de 4 martie; Alexandru Ivasiuc, romancier apreciat; Mihai Gafița; cântăreața Doina Badea, supranumită Édith Piaf a României datorită vocii sale deosebite; și poetul, teoreticianul literar, eseistul și traducătorul Anatol Baconsky, cunoscut pentru volumul Panorama poeziei universale contemporane, un compendiu al poeziei moderniste europene, tatăl politicianului Teodor Baconsky. 

Au mai pierit actrița Eliza Petrăchescu și alți oameni de cultură: Savin Bratu, Daniela Caurea, Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu și Aurel Lambrino, precum și istoricii Corina Nicolescu și Nicolae Vătămanu.

În total, aproximativ 1.600 de persoane au murit, dintre care 1.391 numai în București. La nivel național, aproximativ 11.300 au fost rănite, iar circa 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Capitala a fost grav afectată, 33 de clădiri fiind complet distruse.

Imaginile de arhivă ale TVR arată devastarea: oameni prinși sub moloz, țipete de durere și disperare, neputință generală. Specialiștii au afirmat că energia distructivă eliberată de cutremur a fost echivalentă cu zece bombe de tip Hiroshima, din 6 august 1945. 

Din 40 de județe, 23 au fost grav afectate. Un raport al Băncii Mondiale din 1978 a estimat pagubele totale la 2 miliarde de dolari, 70% fiind în București. În Bulgaria s-au înregistrat pagube materiale și peste 120 de morți.

Ultima dimineață a lui Toma Caragiu

Scenariul ultimelor ore din viața lui Toma Caragiu începe în dimineața zilei de vineri, 4 martie 1977.

·       Ora 9:30: Pleacă din București cu soția sa spre Periș.

·       Ora 12:00: Decide să-și viziteze prietenul Chiriță la Titu, la ferma avicolă. Acolo râde, cântă, joacă biliard.

·       Ora 15:00: Soția sa anunță că pleacă spre Valea Prahovei. El o privește straniu.

·       Ora 18:30: Este adus înapoi la București. Locuiește la etajul al doilea.

·       Ora 19:15: Își sună sora pentru a trimite un pachet nepotului Dragoș.

·       Ora 19:22: Primește un telefon de la Cristian Popișteanu.

·       Ora 19:30: Îl invită pe Alexandru Bocăneț la el.

·       Ora 19:50: Nepotul Dragoș vine și plimbă câinele Puși.

·       Ora 20:30: Bocăneț sosește; ciocnesc un pahar pentru filmul Gloria nu cântă.

·       Ora 21:22: Bucureștiul este zguduit apocaliptic.

Prăbușirea

Sergentul major Dinu, aflat de gardă în fața ambasadei Cehoslovaciei, a văzut cum blocul Colonadelor 3 s-a prăbușit etaj cu etaj. Apartamentul lui Caragiu, la etajul al doilea, a rămas aproape intact. În acel moment, Caragiu și Bocăneț aveau trei opțiuni: să rămână în apartament, să iasă pe scara de serviciu sau să coboare pe scara principală.

În a șasea zi după cutremur, dintre ruinele unde fuseseră scările, a apărut părul creț și grizonat al lui Toma. Vărul său, Nelu Adam, l-a luat în brațe. A fost înmormântat pe 11 martie 1977, la Cimitirul Bellu, nu departe de cavoul lui Constantin Tănase.

Citește și: Pe Doina Badea au recunoscut-o după verighetă: „Edith Piaf a României” a murit împreună cu toată familia la cutremurul din '77