În centrul Bucureștiului, străjuit de bulevarde ce palpită de viață, se înalță majestuos Arcul de Triumf, un martor tăcut al istoriei și un simbol al mândriei naționale. Acest monument, cu rădăcini adânci în trecutul eroic al României, evocă povești de curaj și de unitate, împletite într-o arhitectură grandioasă. Fiecare piatră, fiecare sculptură vorbește despre istorie, dezvăluind curiozități și detalii ce încântă și inspiră pe cei care se opresc să îl contemple.

Să explorăm, așadar, câteva dintre aspectele mai puțin cunoscute despre unul dintre cele mai faimoase obiective turistice ale Bucureștiului:

Arcul de Triumf. O poveste ce începe în lemn

În București au mai fost ridicate și alte arcuri de triumf, cu existență temporară, în 1848, 1859, 1878, 1906 și 1918, dar după primul război mondial s-a luat decizia construirii unui monument cu caracter permanent. În 1922, în timpul mandatului primarului Bucureștiului Matei Gh. Corbescu (februarie 1922 - decembrie 1922), la București s-a organizat o paradă în cinstea Marii Uniri. Deoarece Arcul de Triumf din 1918 fusese construit dintr-un material care nu rezista ploilor, primarul Matei Gh. Corbescu a venit cu propunerea să fie ridicat ca un nou Arc de Triumf, din lemn, până când se vor găsi bani de unul impunător. A fost criticat pentru inițiativa sa și, în 1922, s-a luat decizia de a se ridica Arcul de Triumf din zona nordică a capitalei, pe șoseaua Kiseleff.

Arcul de Triumf. Nașterea unei structuri eterne

Arcul de Triumf pe care îl cunoaștem astăzi a prins viață între anii 1935 și 1936, dezvăluindu-se orașului pe 1 decembrie 1936, ca un omagiu adus victoriilor din Primul Război Mondial și Unirii României.

Arhitectul Petre Antonescu, un maestru al formelor și proporțiilor, a fost mintea creativă din spatele acestui monument. El a fost cel a gândit întreaga construcție, iar contribuția sa nu doar că a înnobilat orașul, dar a și consolidat statutul său de arhitect vizionar.

Arcul de Triumf. Pietre și povești

Construit din beton armat și granit, Arcul de Triumf a fost menit să dăinuie în timp. Aceste materiale, alese cu grijă, nu doar că îi conferă durabilitate, dar și o eleganță sobră și impunătoare. Cu toate acestea, inițial doar scheletul construcției a fost turnat în beton armat, minunatele basoreliefuri exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat o degradare progresivă, cauzată de intemperii. Astfel, Arcul de Triumf ajunsese, la începutul anilor 1930, un „monument incomod” pentru imaginea „Micului Paris” interbelic. 

Cu o înălțime de 27 de metri, o lățime de 25 de metri și o adâncime de 11,5 metri, Arcul de Triumf domină peisajul, amintind de marile monumente ale lumii și de spiritul de neînfrânt al României.

Împodobit cu basoreliefuri și inscripții, acest monument povestește despre eroii și marile momente ale istoriei noastre. Sculptori celebri, precum Constantin Baraschi și Dimitrie Paciurea, au contribuit la frumusețea sa, aducând pietrei viață și emoție.

În interiorul arcului, o scară spiralată duce către platforma superioară, de unde se poate admira un tablou panoramic al Bucureștiului. Această călătorie ascendentă este deschisă publicului doar la ocazii speciale, transformând fiecare vizită într-o experiență unică.

Arcul de Triumf. Victimă a Comunismului

După venirea la putere a comuniștilor în România, Arcul de Triumf a fost „mutilat” prin scoaterea de pe părțile laterale a celor două texte ale proclamațiilor regelui Ferdinand către țară, cu ocazia intrării României în războiul de întregire și cu prilejul încoronării de la Alba Iulia din 1922. De asemenea, au fost scoase de pe frontispiciul de pe fațada sudică monumentului efigiile regelui Ferdinand Întregitorul, și ale reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, și au fost distruse, fiind substituite de două mari flori de piatră

Arcul de Triumf. Renașterea prin restaurare

De-a lungul anilor, Arcul de Triumf a trecut prin multiple renovări, cea mai recentă între 2014 și 2016. Aceste restaurări au fost esențiale pentru a păstra intactă măreția monumentului și pentru a-l aduce la standarde moderne de conservare.

Ca un punct de atracție central pentru paradele și ceremoniile naționale, Arcul de Triumf strălucește de Ziua Națională a României, pe 1 decembrie, când bulevardele se umplu de culoare și mândrie națională.