Istoria modernă a României este marcată de nume sonore, intens evocate în manuale și discursuri oficiale. Totuși, printre figurile esențiale care au contribuit decisiv la formarea statului român modern se află și personalități mai puțin cunoscute publicului larg. Un astfel de nume este Vasile Boerescu, un om politic, jurist și diplomat bucureștean, care a avut un rol determinant în realizarea Unirii Principatelor Române din 1859. Deși memoria colectivă îl asociază în primul rând pe Alexandru Ioan Cuza cu actul Unirii, ideea strategică a dublei alegeri – alegerea aceluiași domnitor în Moldova și în Țara Românească – a fost formulată și susținută cu forță de Vasile Boerescu. Prin inteligență politică, talent oratoric și perseverență, el a contribuit decisiv la transformarea unui context internațional favorabil într-o realitate istorică.

Origini, educație și formare intelectuală

Vasile Boerescu s-a născut la 1 ianuarie 1830, la București, într-o familie aparținând înaltei societăți. Mediul privilegiat în care a crescut i-a oferit acces la o educație solidă, esențială pentru viitoarea sa carieră. A urmat cursurile prestigiosului Colegiul Național Sfântul Sava, una dintre cele mai importante instituții de învățământ ale epocii.

În timpul Revoluției de la 1848 din Țara Românească, tânărul Boerescu era elev și deja implicat în viața publică prin colaborarea la ziarul „Pruncul român”. Curajul său s-a manifestat prin publicarea unor articole cu titluri provocatoare, precum „Către Frații reacționari” și „Frații Cetățeni”, texte care i-au adus arestarea în contextul tulburărilor revoluționare. Experiența aceasta i-a consolidat convingerile liberale și atașamentul față de idealurile naționale.

După absolvirea colegiului în 1850, și-a continuat pregătirea juridică la Școala de Drept din București, iar ulterior a plecat la Paris. În capitala Franței, a obținut licența în 1855 și doctoratul în științe juridice în 1857. Contactul cu mediile politice și intelectuale occidentale i-a lărgit orizontul și i-a întărit convingerea că modernizarea și unirea Principatelor reprezentau pași indispensabili pentru viitorul românilor.

Activitatea publicistică și ideea Unirii

În perioada petrecută în Franța, Boerescu a militat activ pentru drepturile politice ale Țărilor Române și pentru unirea acestora sub conducerea unui principe străin, soluție considerată la acea vreme o garanție a stabilității și recunoașterii internaționale. Revenit în țară în 1857, a devenit profesor de drept comercial la Colegiul Sfântul Sava, iar din 1859 a predat la Facultatea de Drept din București. În 1871 a ajuns rector al Universitatea din București, iar în 1873 a fost ales decan al Facultății de Drept.

Publicistica a fost unul dintre principalele sale instrumente de influență. Pe lângă colaborarea timpurie la „Pruncul român”, în 1857 a fondat publicația „Naționalul”, organ al liberalilor moderați, cu o orientare predominant culturală, dar cu un mesaj politic clar unionist. În paginile acestei publicații, Boerescu a argumentat că marile puteri europene deschiseseră o fereastră de oportunitate prin Convenția de la Paris din 1858, iar românii trebuiau să profite de context.

El scria cu luciditate că Europa a făcut un pas important, arătând că Unirea este posibilă, dar că realizarea ei depindea de voința și inteligența politică a românilor. Această viziune avea să stea la baza gestului său istoric din ianuarie 1859.

Momentul decisiv din ianuarie 1859

În ianuarie 1859, Vasile Boerescu era deputat în Adunarea Electivă a Țării Românești. După ce la Iași fusese ales domn al Moldovei Alexandru Ioan Cuza, situația politică din București era tensionată. Conservatorii ezitau, iar marile puteri acceptaseră doar o unire parțială, cu instituții comune limitate.

În ședința secretă din 23 ianuarie 1859, Boerescu a rostit un discurs memorabil, propunând alegerea aceluiași domnitor și în Țara Românească. Argumentul său era simplu și genial: unirea principiului Unirii trebuia să se concretizeze prin unirea în jurul persoanei care îl întruchipa deja – Alexandru Ioan Cuza. El a apelat la conștiința istorică a deputaților și la responsabilitatea lor față de generațiile viitoare.

Propunerea a fost acceptată în unanimitate, inclusiv de către conservatori, care au cedat în fața voinței populare și a argumentelor convingătoare. Astfel, la 24 ianuarie 1859, s-a realizat Unirea Principatelor Române, moment fondator al statului român modern. Fără intervenția strategică a lui Boerescu, acest deznodământ ar fi putut fi amânat sau chiar compromis.

Cariera politică și diplomatică

După Unire, Vasile Boerescu a ocupat numeroase funcții importante în statul român aflat în plin proces de modernizare. A fost membru al Consiliului Superior al Instrucțiunii, vicepreședinte al Consiliului de Stat și membru al Adunării Constituante din 1866. Tot atunci, a făcut parte din delegația care a susținut aducerea unui prinț străin pe tronul României, idee materializată prin instaurarea monarhiei constituționale.

A fost ministru al Justiției în guvernele conduse de Manolache Costache Epureanu și Dimitrie Ghica, perioadă în care a propus eliminarea pedepsei cu moartea, o inițiativă modernă și curajoasă pentru epocă. A deținut și portofoliul Cultelor și Instrucțiunii Publice, contribuind la consolidarea sistemului educațional.

Cea mai importantă funcție a sa a fost însă cea de ministru al Afacerilor Străine, în guvernele conduse de Lascăr Catargiu și Ion C. Brătianu. În această calitate, în 1875, a încheiat Convenția Comercială cu Austro-Ungaria, în pofida opoziției Imperiului Otoman, puterea suzerană. Actul a fost considerat un pas important către afirmarea independenței economice și politice a României.

Ultimii ani și moștenirea politică

În 1876, Boerescu a încercat să pună bazele unui partid de centru, dorind să creeze o alternativă echilibrată între marile forțe politice ale vremii. Neizbutind, s-a alăturat Partidului Național Liberal și, împreună cu G. Vernescu, a fondat în 1880 Partidul Liberalilor Sinceri.

Vasile Boerescu s-a stins din viață la 18 noiembrie 1883, la Paris. Moartea sa a însemnat dispariția unei figuri politice complexe, dar contribuția sa la istoria României a rămas fundamentală. Prin formularea și susținerea ideii dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza, el a transformat o oportunitate diplomatică într-un act istoric decisiv.

Astăzi, deși numele său este mai puțin evocată decât al altor contemporani, Vasile Boerescu rămâne unul dintre artizanii Unirii Principatelor Române. Prin activitatea sa juridică, publicistică și diplomatică, el a luptat constant pentru modernizarea statului român și pentru afirmarea independenței sale. Povestea sa este dovada că istoria nu este făcută doar de conducători vizibili, ci și de minți strategice care știu să transforme ideile în realitate.

Citește și: Care este cea mai veche stradă din București. Pe strada Smârdan din Centrul Vechi s-a pecetluit Unirea Principatelor Române