Petre Antonescu rămâne una dintre cele mai marcante figuri ale arhitecturii românești moderne. Considerat un arhitect-artist, el a reușit să îmbine tradiția arhitecturii românești cu viziuni moderne, lăsând amprenta sa asupra Capitalei și a altor orașe din România. Născut pe 29 iunie 1873, la Râmnicu Sărat, Antonescu și-a început studiile liceale la București și a urmat, pentru o scurtă perioadă, Facultatea de Drept, pe care a abandonat-o pentru a se dedica artelor plastice. În 1893, a plecat la Paris, unde a studiat la Școala Națională de Arte Frumoase, obținând șase medalii la diferite concursuri și consolidându-și cunoștințele sub îndrumarea unor profesori precum Julien Guadet și Edmond Paulin.

Arcul de Triumf

Întors în România, a continuat să promoveze valorile arhitecturii românești, fiind apreciat de mentorul său Ion Mincu și de colegii arhitecți. Pe parcursul carierei sale, Antonescu a fost profesor la Școala Superioară de Arhitectură, rector al acestei instituții între 1931 și 1938 și a influențat generații întregi de arhitecți prin cursurile sale despre istoria arhitecturii și prin promovarea stilului neoromânesc. 

Portofoliul său cuprinde clădiri emblematice pentru București, precum și edificii în alte orașe, combinând funcționalitatea cu estetica și respectul față de tradiția românească.

Una dintre cele mai cunoscute creații ale lui Petre Antonescu este Arcul de Triumf, simbol al victoriei României în Primul Război Mondial și emblematic pentru Capitală. Construit între 1935 și 1936, Arcul de Triumf se remarcă prin proporțiile monumentale, armonia detaliilor decorative și prin capacitatea de a transmite solemnitate și mândrie națională.

Designul său combină elemente clasice cu influențe moderne, reflectând viziunea lui Antonescu de a integra simbolistica istorică într-un context urban contemporan. Monumentul a devenit nu doar reper arhitectural, ci și loc de comemorare pentru evenimentele importante ale țării.

Palatul Kretzulescu

Un alt edificiu notabil este Palatul Kretzulescu, construit între 1912 și 1915. Această clădire impresionantă ilustrează influențele neoclasicismului și eclecticismului francez, caracteristice perioadei, dar și stilul personal al lui Antonescu, care îmbină rafinamentul decorativ cu funcționalitatea. 

Palatul Kretzulescu se remarcă prin fațade elegante, proporții armonioase și atenția la detalii, devenind un punct de referință în arhitectura urbană a Bucureștiului.

Casa Brătianu

Casa Brătianu, situată pe strada Amzei, este o altă lucrare semnificativă a lui Antonescu, ridicată în 1908. Complexul reflectă rafinamentul stilului neoromânesc și capacitatea arhitectului de a integra elemente tradiționale românești în construcții urbane cu funcțiuni multiple.

Designul combină elemente decorative elaborate cu o structură practică, iar clădirea a devenit simbol al influenței politice și culturale a familiei Brătianu în perioada interbelică.

Casa Constantin Geblescu

Casa Constantin Geblescu, realizată tot de Petre Antonescu, este un exemplu remarcabil de locuință privată în stil neoromânesc. Această clădire, deosebită prin armonia proporțiilor și prin decorațiunile inspirate din tradiția românească, evidențiază atenția arhitectului pentru detalii și dorința de a integra estetica locală în arhitectura urbană modernă. Casa rămâne un punct de referință pentru iubitorii arhitecturii istorice din București.

Palatul Ministerului Lucrărilor Publice

Printre realizările administrative de amploare se numără Palatul Ministerului Lucrărilor Publice, construit între 1906 și 1910, astăzi sediul Primăriei Municipiului București. Palatul se remarcă prin proporții monumentale, rigurozitate arhitecturală și atenția la detalii decorative, fiind un exemplu de arhitectură publică modernă. 

Refacerea și supraetajarea sa au adus lui Antonescu Premiul de Stat în 1952, confirmând importanța acestei lucrări în arhitectura românească.

Muzeul Arhivelor Satului din București

Muzeul Arhivelor Satului din București este o altă creație semnificativă a lui Petre Antonescu, care combină funcționalitatea muzeală cu estetica neoromânească. 

Clădirea este un exemplu al capacității arhitectului de a adapta tradiția la nevoile contemporane, păstrând însă elemente distinctive ale stilului românesc. 

Această lucrare reflectă preocuparea lui Antonescu pentru conservarea patrimoniului cultural și pentru integrarea armonioasă a arhitecturii în peisajul urban.

Alte realizări remarcabile și recunoașterea profesională

Pe lângă aceste clădiri, Petre Antonescu a contribuit la proiectarea Palatului de Justiție din Botoșani și Buzău, Palatul Administrativ din Craiova, Palatul Navigației Fluviale din Galați, precum și a unor vile particulare remarcabile, cum ar fi Vila Oprea Soare sau complexul Caselor Brătianu. 

El a fost distins cu Premiul Național pentru Arhitectură în 1964 și a devenit membru de onoare, apoi titular al Academia Română. Activitatea sa didactică și publicistică a promovat renașterea arhitecturii românești, fiind un reper pentru generațiile viitoare de arhitecți.

Petre Antonescu a încetat din viață la 22 aprilie 1965, lăsând în urmă un portofoliu impresionant care a modelat imaginea Bucureștiului și a orașelor României. Prin Arcul de Triumf și prin celelalte edificii emblematice, el a demonstrat că arhitectura poate fi atât expresie artistică, cât și instrument al identității naționale, marcând o epocă și influențând profund peisajul urban românesc.

Citește și: Arcul de Triumf din București, simbolul întregirii României Mari. Ce mesaje sunt inscripționate pe fațadele monumentului