În inima cartierului Drumul Taberei, ascunsă printre blocurile ridicate în perioada comunistă, pe Aleea Parva, se înalță impunătoarea Biserică „Sfântul Apostol Andrei”. Pentru mulți dintre locuitorii zonei, acest lăcaș de cult nu este doar un spațiu destinat rugăciunii, ci un adevărat reper identitar și spiritual. Povestea sa este strâns legată de transformările istorice ale cartierului și de nevoia profundă a comunității de a-și regăsi rădăcinile credinței după decenii de restricții. Astăzi, biserica este recunoscută drept una dintre cele mai mari și mai apreciate din Capitală, însă drumul până la această recunoaștere a fost lung și presărat cu provocări. De la lipsa totală a unui lăcaș de cult în zonă, la ridicarea unei construcții monumentale capabile să adăpostească peste 3.000 de credincioși, istoria Bisericii „Sfântul Apostol Andrei” reflectă voința unei comunități care nu a renunțat la valorile sale spirituale.

Un cartier fără biserici în perioada comunistă

Cartierul Drumul Taberei a fost construit în mare parte în perioada regimului comunist, ca zonă rezidențială destinată noilor generații de muncitori și familiilor tinere. În planurile urbanistice ale vremii, accentul era pus pe blocuri de locuințe, școli, spații comerciale și infrastructură utilitară. Lăcașurile de cult lipseau aproape complet.

Această absență nu a fost întâmplătoare. Ideologia ateistă promovată de regimul comunist a dus la marginalizarea vieții religioase și la limitarea construirii de biserici noi. Astfel, atunci când Drumul Taberei a prins contur, autoritățile nu au inclus în proiect ridicarea unor edificii religioase. Locuitorii care se mutau în cartier erau nevoiți să parcurgă distanțe considerabile pentru a participa la Sfânta Liturghie, fie către alte cartiere, fie spre centrul Bucureștiului.

Această situație a creat, în timp, o nevoie acută resimțită de comunitate. Pentru mulți credincioși, lipsa unei biserici în apropierea casei era o reală povară. Unii ajunseseră chiar să ia în calcul mutarea din cartier, dorindu-și să trăiască într-o zonă unde viața spirituală să fie mai ușor accesibilă.

Primele demersuri după Revoluția din 1989

Schimbările aduse de Revoluția din decembrie 1989 au deschis noi perspective pentru viața religioasă din România. În Drumul Taberei, atât clerul, cât și credincioșii au simțit că a venit momentul pentru ridicarea unui lăcaș de cult propriu. Dorința lor era clară: o biserică în mijlocul cartierului, care să devină centru de rugăciune și de comuniune.

Până la obținerea tuturor aprobărilor legale, comunitatea s-a adunat într-o bisericuță de lemn, adusă de la Alba Iulia, odată cu transferul părintelui Nicolae Popescu. Acest spațiu provizoriu a fost, pentru o perioadă, inima spirituală a cartierului. Totuși, construcția era mică și neîncăpătoare, cu un altar de dimensiuni reduse, ceea ce îngreuna desfășurarea slujbelor și a celorlalte rânduieli bisericești.

În ciuda condițiilor modeste, credincioșii veneau în număr mare, dovadă a atașamentului lor față de viața religioasă. Această mobilizare a întărit convingerea că Drumul Taberei are nevoie de o biserică adevărată, spațioasă și durabilă.

Terenul și binecuvântarea pentru construcție

Un pas decisiv a fost făcut la 27 august 1993, când Consiliul General al Municipiului București a pus la dispoziția Arhiepiscopiei Bucureștilor șase terenuri situate în sectoarele 3 și 6, zone cu densitate mare de blocuri construite înainte de 1989. Inițiativa a reprezentat un gest esențial pentru dezvoltarea vieții religioase în noile cartiere.

În cele din urmă, în mai 1998, Preafericitul Patriarh Teoctist și-a exprimat acordul și l-a binecuvântat pe preotul Nicolae Popescu să ridice Biserica „Sfântul Apostol Andrei” pe un teren de aproximativ 2.600 de metri pătrați, situat pe Aleea Parva. Momentul a fost primit cu emoție și speranță de întreaga comunitate.

În primăvara anului 2001, în parohie a fost numit și al doilea preot, Sorin Corneanu, venit tot de la Alba Iulia. Odată obținute toate autorizațiile necesare, în același an au început lucrările de construcție. Entuziasmul credincioșilor era uriaș: visul lor începea, în sfârșit, să prindă contur.

Arhitectura inspirată de mari modele bizantine

Proiectul noii biserici a urmat planul utilizat anterior la biserica „Sfânta Ecaterina” din Alba Iulia, edificiu ridicat tot sub coordonarea părintelui Nicolae Popescu. Documentația tehnică a fost semnată de inginerul Constantin Rusca, arhitectul Datcu Florian și proiectantul Crișan Ioan.

Construcția s-a desfășurat între anii 2001 și 2008, iar rezultatul este impresionant. Cupolele, balcoanele, altarul, naosul, pronaosul și pridvorul sunt inspirate în mare măsură de celebra Bazilică „Sfânta Sofia” din Constantinopol. Această influență bizantină conferă edificiului un aer monumental și o eleganță aparte.

Un element distinctiv al bisericii este folosirea spațiului pe verticală, prin intermediul balcoanelor. Din punct de vedere tehnic, pereții exteriori nu sunt sprijiniți de contraforți, așa cum se întâmplă la multe biserici vechi, ci de stâlpi interiori integrați în structura balcoanelor. Aceștia sunt conectați prin placa de beton la zidurile exterioare, oferind construcției o rezistență și o stabilitate sporite.

Biserica are o lungime de 30 de metri, coincidență remarcabilă cu lungimea Templului din Ierusalim. Lățimea este de 20 de metri, iar înălțimea atinge 25 de metri. Capacitatea de peste 3.000 de persoane o plasează printre cele mai încăpătoare biserici din București.

La 30 noiembrie 2007, de sărbătoarea Sfântului Andrei, lăcașul a fost binecuvântat pentru săvârșirea slujbelor. Ceremonia a fost oficiată de Preasfințitul Sebastian, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, marcând un moment istoric pentru comunitate.

Pictura și contribuția comunității

Deși biserica fusese deschisă credincioșilor, lucrările au continuat. Pictura interioară a început în martie 2011 și a acoperit aproximativ 3.500 de metri pătrați. Realizată cu grijă și atenție la detalii, aceasta completează armonios arhitectura inspirată din tradiția bizantină.

Atât edificiul în sine, cât și pictura au fost realizate în mare parte din donațiile credincioșilor. Sprijinul financiar a venit și din sponsorizări și din ajutoare oferite de-a lungul anilor de Primăria Sectorului 6. Implicarea comunității a fost esențială, fiecare contribuție, oricât de mică, având un rol în finalizarea proiectului.

Această solidaritate a transformat construcția bisericii într-un efort colectiv, consolidând legătura dintre lăcaș și enoriași. Biserica nu este doar un edificiu impunător, ci rodul credinței și generozității celor care o frecventează.

Centru spiritual și cultural al cartierului

În anul 2008, în curtea bisericii a fost ridicată Casa Pastoral-Culturală, sub coordonarea preotului paroh Sorin Corneanu. Clădirea, desfășurată pe două etaje și mansardă, găzduiește în prezent Centrul Social Multifuncțional „Sfântul Andrei”.

Aici se organizează evenimente culturale, cursuri artistice și activități cu caracter profesional, menite să sprijine copiii și tinerii proveniți din medii defavorizate. Prin aceste inițiative, biserica își extinde misiunea dincolo de spațiul liturgic, devenind un adevărat sprijin social pentru comunitate.

În fiecare duminică se desfășoară cateheze tematice, iar preoții se implică activ în viața parohiei, inclusiv prin editarea buletinului parohial „Revista Ortodoxă Sfântul Andrei”. Astfel, Biserica „Sfântul Apostol Andrei” nu este doar un monument arhitectural, ci un organism viu, implicat în formarea spirituală și culturală a credincioșilor.

Astăzi, la ani buni de la punerea temeliei, biserica din Drumul Taberei rămâne un simbol al renașterii credinței într-un cartier construit cândva fără lăcașuri de cult. Povestea sa este, în esență, povestea unei comunități care a transformat lipsa în speranță și dorința în realitate.

Citește și: Biserica Alba din București, 300 de ani de istorie. Cum a luat naștere cel mai frumos lăcaș sfânt de pe Calea Victoriei