La începutul secolului XX, Bucureștiul era un oraș în plină transformare, aflat între tradiție și modernitate. În 1901, străzile Capitalei erau dominate de trăsuri, biciclete și pietoni, iar automobilele erau o raritate. Doar câțiva boieri și diplomați înstăriți își permiteau luxul de a deține o mașină, adusă de obicei din Franța sau Germania. Nu existau semafoare, semne rutiere ori poliție de circulație, iar drumurile erau împărțite haotic între mijloacele de transport vechi și cele moderne.

În acest context, s-a produs primul accident auto consemnat oficial în România, un eveniment care avea să marcheze începutul istoriei circulației rutiere din țară.

Primul accident auto din România, pe Calea Moșilor

Pe 5 septembrie 1901, pe Calea Moșilor din București, doctorul Dimitrie Vintilă conducea un automobil de fabricație franceză, tip Panhard & Levassor. În timp ce se îndrepta spre Piața Obor, mașina sa a intrat în coliziune cu o trăsură care venea dintr-o stradă laterală.

Impactul, deși ușor, a fost suficient pentru a provoca panică în rândul trecătorilor. Caii s-au speriat, trăsura s-a răsturnat, iar pasagerii au suferit răni minore. Evenimentul a fost relatat pe larg în ziarele vremii – Universul și Epoca – care au prezentat incidentul drept o „ciudățenie a timpurilor moderne”. Un titlu din presă consemna chiar un avertisment devenit celebru:
„Aceste mașini ale diavolului trebuie oprite înainte de a aduce nenorociri.”

Deși automobilul doctorului Vintilă nu depășea 20 km/h, autorul a fost amendat pentru „viteză imprudentă”. A fost, astfel, prima sancțiune rutieră din România, un gest simbolic într-o epocă în care noțiunea de viteză abia începea să fie înțeleasă.

Un incident minor, o consecință majoră

Accidentul din 1901 nu s-a soldat cu victime grave, dar a declanșat o dezbatere publică privind siguranța noilor vehicule motorizate. Autoritățile au început să conștientizeze nevoia unor reguli clare de circulație, într-un oraș în care modernizarea se accelera.

Primele plăcuțe de înmatriculare și primele reguli

La doar câțiva ani după incident, în 1907, Bucureștiul introducea primele plăcuțe de înmatriculare și obligativitatea carnetului de conducere. De asemenea, s-au stabilit primele reglementări pentru circulația automobilelor în Capitală, de la limite de viteză până la reguli de prioritate.

Primul număr de înmatriculare din România, „1B”, i-a revenit inginerului George Valentin Bibescu, considerat pionierul automobilismului românesc. Acesta a fondat și primul club auto din țară, Automobil Clubul Român (ACR), contribuind decisiv la dezvoltarea unei culturi auto responsabile.

Citește și:

Casa Assan, palatul din inima Capitalei în care a locuit primul român care a făcut înconjurul lumii

Maiorul Ion Coravu, eroul român de la Mărăști în Primul Război Mondial, are o stradă cu numele său în București

De la „mașinile diavolului” la cultura responsabilității

Cazul doctorului Vintilă marchează nu doar începutul automobilismului românesc, ci și prima reflecție publică asupra riscurilor și responsabilităților aduse de tehnologie. Într-o perioadă în care mașinile erau privite cu teamă și fascinație, incidentul de pe Calea Moșilor a fost un semnal că modernitatea vine la pachet cu reguli și consecințe.

Dintr-un simplu incident rutier s-a născut o întreagă istorie – cea a siguranței rutiere din România. Peste mai bine de un secol, Bucureștiul, locul primului accident auto din țară, continuă să scrie povestea evoluției transportului, de la primele Panhard & Levassor până la automobilele electrice și mașinile autonome.