Textul nostru nu este o dramatizare a basmului "Făt-Frumos din lacrimă", ci extrage problematica geniului eminescian și o analizează atent, complex și rațional.
Este un dialog pornit de la tema talentului și a posibilei sale finitudini.
Ne preocupă nu chinul romantic al geniului, ci chinul hiperromantic al negeniului. Unde în basm era magie, noi am înlocuit-o cu rațiune, cu gândire.
Oamenii noștri trăiesc la intensități teribile (deci geniale) tocmai condiția de a nu fi geniali.
Ce se întâmplă atunci când ajungem la îngrozitoarea constatare că până și geniul se scurge la un moment dat?
Nu poate exista un Făt-Frumos care să fie genial la nesfârșit.
Dar poate că există un Făt-Frumos care este un geniu al condiției de a nu mai fi genial.
Lucru poate fi interesant.
